Nicoleta Dumitrescu
Ultima perioadă a demonstrat, dacă mai era de demonstrat ceva în acest sens, că politicienii reușesc, în continuare, să împartă țara în mai multe lumi, partea proastă fiind însă aceea că una dintre lumi este populată exclusiv de aceștia.
Astfel, campania electorală pentru cele două tururi de alegeri ce vor avea loc pe data de 9 iunie a.c, s-a dovedit a fi perioada propice în care candidații, independenți sau susținuți de partide și alianțe politice, să-și facă publice ofertele electorale, în fapt un amalgam de proiecte pe hârtie, de schițe și planuri, care mai de care mai pompoase, încât, dacă s-ar pune cap la cap toate ideile și s-ar și pune în practică în următorii patru ani, așa cum se promite de pe acum, mai că România, cu toate orașele și satele ei, grație noii garnituri de aleși locali, ar fi deasupra țărilor europene foarte dezvoltate !
În fapt, zilele de promisiuni care s-au scurs, deja, și cele care au mai rămas din campania electorală căreia i se va pune punct cu o zi înainte de vot, nu fac altceva decât să distorsioneze realitatea, pentru că, de fapt, analizând ceea ce tot înșiră politicienii, că vor face și vor drege dacă ei vor fi votați, senzația este că ei promit tot din perspectiva lumii în care ei trăiesc- vopsită în mai multe culori politice- și nu a aceleia în care trăiesc românii de rând, a poporului pe care îl invocă ori de câte ori deschid gura. Întrucât, de fapt, ceea ce văd românii, mai ales cei cu drept de vot, este că doar în anii electorali se poate vorbi, cu adevărat, despre termenul ”a trăi bine”, iar asta s-a demonstrat grație anului electoral 2024. Pentru că, așa cum s-a văzut, în 2024 s-a putut vorbi – și încă se mai poate – despre majorări de pensii și indemnizații, mai ales despre majorări de salarii, aprobate după proteste spontane ori greve declarate ce au inclus și întreruperea activității, despre alocări financiare generoase, cât să ajungă pentru finalizarea unor investiții începute cu mulți ani în urmă ori pentru punerea pietrei de temelie la diverse obiective, și ele promise și răspromise prin campaniile electorale trecute.
De asemenea, în 2024 – an electoral – s-a putut, și încă se mai poate, ca drumurile să fie plombate și să aibă strat nou de asfalt, plus marcaj proaspăt, să fie începute ori să fie finalizate lucrările de reparații la câte o școală sau grădiniță, să apară vreo trei leagăne, un tobogan și două bănci pe câte-un petic de teren viran care apoi să fie botezat drept ”Parc pentru copii”, să fie gata și câte-un podeț care trece pe deasupra unui firicel de apă. Ei, și câte și mai câte lucrări vor mai fi posibile în acest an, cât să se dea impresia că în România se poate trăi și bine pentru că există ei, politicienii!
Numai că lumea descrisă de către cei care acum cer votul românilor contrastează flagrant cu cealaltă lume, din care provin ei, o lume în care se consideră că totul este posibil, doar pentru simplul motiv că li se cuvine. Iar cel mai bun exemplu în acest sens este recenta bătaie de pe holurile Parlamentului, una dintre camerele de luat vederi surprinzând momentul în care un deputat, fost ministru, îl lovește pe un fost coleg de partid cu genunchiul, apoi îl ține de gât și încearcă să-l muște de nas! Nu este pentru prima dată când ditamai Casa Poporului este martora îmbrâncelii între parlamentari, însă, de la o zi la alta, cei trimiși în cele mai importante instituții ale statului arată, de fapt, că nu le pasă deloc de cei care i-au trimis acolo, adică de votați. Iar acum, alaiurile de politicieni sunt, din nou, pe străzi, pentru a-i convinge pe români să le dea, pe 9 iunie, voturile!
