Florin Tănăsescu

Uns cu toate alifiile, inclusiv slană, şeful partidului a studiat orizontul de aşteptare al alegătorilor şi-a conchis: „Ştiu ce facem ca s-ajungem în Paradis”.
Acum, pe înţelesul indecişilor (să ţinem post sau nu?), paradis înseamnă îndeplinirea unui vis: a fi ales.
Aşa se face că liderul unei grupări, evident că nu-i dăm numele – spre a nu influenţa exit-pollurile nordice sau sudice – ci doar porecla, Gibraltar, a socotit că şansele unui partid (iar nu spunem care, să nu se creadă că avem parti-pris-uri), a stabilit agenda campaniei din minivacanţa de 1 Mai.
Spicuim:
„Fieşcare membru se va răspândi care cum vede cu ochii. Primarii de la oraşe la sate, iar ăi din mediul urban printre săteni, la liziera pădurii.
Odată ajunşi unde-i lume mai multă, unii dintre ei vor lua forma grătarelor. Să-ncingem fierul cât e cald!”
Citind Gibraltar nemulţumiri pe feţele-afiş ale membrilor electorali, a dezvoltat subiectul:
„Numai aşa putem arăta că ne pasă, mă! Şi-ncă ceva: unii dintre voi vă faceţi mici şi veţi sta pe colegii voştri, grătare”.
La vestea asta, i-a luat cu tremurat pe toţi. „Adică, ne perpelim şi-o mierlim”?
Şeful de partid a explicat cu subiect şi predicat: „Da, mă! Unii şi-au dat viaţa pentru o cauză – mă gândesc la Gheorghe Doja sau la Ioana, aia, din Franţa – iar voi nu puteţi face un gest nobil pentru partid? Ai? Nero cum a făcut, că tocmai am văzut pe Netflix un film cu el? A dat foc Romei şi-a zis: «Pfaiii, ce artist moare odată cu mine!». Deci, fiţi şi voi eroii partidului!”.
Linişte… Fiori de gheaţă pe şira spinării membrilor de partid.
Gibraltar îşi mângâia barba. Şi-odată i-a trăsnit altă idee:
„Atenţie, copii! Fiţi jar în suflet de grătar, da’ nu şi muştar!”.
Afişele electorale au pus întrebarea de rigoare: „De ce, şefu’?”.
Iar şefu’ le-a spus, tot cu subiect şi predicat: „Mă! A lăsa la îndemâna poporului condimentul ăsta e cum ai lăsa copiii să se joace cu focul. Dacă îi sare muştarul electoratului? Vă daţi seama că nu trecem nici pragul electoral?”.
După o astflel de lămurire, membrii-afişe electorale au exclamat: Ce om deştept, dom’le!”.
Iar mai apoi au plecat. Şi fredonau în pas vioi, pionieresc:
„Să trăieşti, nea Gibraltare/Că scoţi ţara din strâmtoare!”.
Plângeţi, chitare, plângeţi secţii de votare!