Un tratament a demonstrat că încetineşte progresia simptomelor motorii ale maladiei Parkinson în cadrul unui studiu clinic realizat pe pacienţi aflaţi într-un stadiu incipient al bolii, un rezultat descris ca fiind o premieră, deşi rămâne să fie confirmat într-un studiu mai amplu, informează AFP, potrivit Agerpres.
Studiul clinic din Franţa încerca să răspundă la „o întrebare cu care ne luptăm de 30 de ani”, şi anume identificarea unui tratament capabil să încetinească evoluţia bolii, a declarat Olivier Rascol, neurofarmacolog la Spitalul Universitar din Toulouse (CHU) şi coautor al studiului, publicat miercuri în revista ştiinţifică americană NEJM.
„Producătorii din industria farmaceutică au cheltuit sute de milioane de dolari (…) în ultimii 30 de ani pentru a efectua studii clinice cu acelaşi obiectiv şi nu au reuşit niciodată să obţină un rezultat ca al nostru”, a afirmat el.
Medicamentul testat, Lixisenatidă, dezvoltat de grupul francez Sanofi, a fost deja utilizat împotriva diabetului de tip 2.
El aparţine unei clase de medicamente (numite agonişti ai receptorilor GLP-1) pentru care existau indicii care i-au făcut pe oamenii de ştiinţă să creadă că ar putea fi benefice împotriva maladiei Parkinson.
Această boală neurodegenerativă afectează aproximativ 10 milioane de persoane din întreaga lume. Ea provoacă în special tulburări motorii (tremurături, încetinirea mişcărilor, etc.) şi se poate dovedi în cele din urmă extrem de invalidantă în viaţa de zi cu zi. Ea rezultă din dispariţia treptată în creier a neuronilor care produc dopamină. Medicamentele disponibile în zilele noastre corectează această lipsă de dopamină, dar nu împiedică agravarea simptomelor de-a lungul anilor, deoarece nu ţintesc cauza acestora.
Prin urmare, oamenii de ştiinţă încearcă să identifice un tratament cu efect neuroprotector, adică unul care să îmbunătăţească supravieţuirea neuronilor producători de dopamină.
Studiul clinic, finanţat în parte de Ministerul francez al Sănătăţii, a fost efectuat pe 156 de persoane cu vârste cuprinse între 40 şi 75 de ani, aflate în stadii incipiente ale bolii. Jumătate dintre ele au primit un placebo, iar cealaltă jumătate au primit tratamentul prin injecţii subcutanate.
Voluntarii au fost apoi monitorizaţi în mod regulat de către un medic pentru a le evalua, de exemplu, mersul, mişcările mâinilor, etc.
După un an, grupul placebo a prezentat o înrăutăţire de 3 puncte a scorului simptomelor motorii, în timp ce scorul grupului tratat cu Lixisenatidă a rămas neschimbat.
Un rezultat „modest”, potrivit studiului, dar care ar fi putut fi mai mare dacă pacienţii ar fi fost monitorizaţi mai mult timp, având în vedere că boala Parkinson progresează lent, a argumentat profesorul Olivier Rascol.
Cele trei puncte ce au marcat diferenţa dintre grupurile de voluntari au fost „extrem de apropiate” de momentul în care pacienţii încep în general să simtă o diferenţă, a adăugat el.
Neatingerea acestui prag ar reprezenta un „eşec”, a declarat Michael Okun, directorul medical al Fundaţiei Parkinson din Statele Unite. Chiar şi aşa, această diferenţă de trei puncte, deşi „nu este foarte mare”, „ar trebui să ne atragă atenţia”, a adăugat el.
Au fost observate efecte secundare, în special gastrointestinale. De asemenea, trebuie luată în considerare pierderea în greutate, care poate fi cauzată de această clasă de medicamente.Cercetătorii francezi speră de acum să efectueze un studiu clinic de mai mare amploare.
