Prof. dr. Polin ZORILĂ
După ce a debutat în „Curierul Liceului”, în 1938, a continuat să publice versuri și proză în „Universul literar”, „Opinia liberă”, „Mărțișor”, „Presa”, „Studentul român”. Începând cu anul 1959, a publicat, cu regularitate, articole cu o tematică diversă în „Flamura Prahovei” și ”Prahova”. O parte din bogata sa experiență didactică a fost împărtășită lucrătorilor din învățământ, în paginile unor periodice reprezentative: „Buletinul informativ al I. S. J. Prahova”, „Școala Prahovei”, „Revista de pedagogie”, „Revista învățământului liceal”, „Buletinul monumentelor istorice”, „Revista muzeelor”, „Studii și articole de istorie”, „Gazeta cărților”.
Alte articole interesante se regăsesc în publicațiile: „Rezon”, „Pensionarul”, „Almanahul pentru părinți”, „Argus”, Axioma”, „Mesager rotarian” (redactor), precum și în culegerile editate de Biblioteca Județeană „Nicolae Iorga” Ploiești, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova și Arhivele Statului Ploiești.
De-a lungul anilor, a abordat diverse genuri literare, de la scrierile cu caracter istoric la poezie și proză.
Dintre lucrările sale menționăm: Documente din piatră și bronz ale municipiului Ploiești (1969), Ploieștii – ghid de oraș (1985), Sfântulețul (1993), Nicolae Simache. O istorie adevărată (1996), Monumentul Vânătorilor Ploiești (1997), Prahova și Ploieștii în vremea epopeei lui Mihai Viteazul (1997), Soldatul Grigore Ion (1999), Ploiești, Prahova – album (1999), Municipalitatea ploieșteană. Istorie și actualitate (2000), Ploiești 2000. Ghid al obiectivelor turistice, culturale, economice, arhitectonice (2000), Călători străini despre Prahova (2000), Prahova în vremea revoluției de la 1848 (2001), Ploiești și Prahova în vremea dobândirii independenței de stat (2002), Ploiești Mileniul II – o istorie în date și imagini (2003), Cartea satelor chiojdene (2007), Take Ionescu al nostru (2008), Clubul Rotary din Ploiești (2010), I. L. Caragiale (2012). În colaborare cu alți autori, a mai publicat: Istoria Prahovei în date (1977), Între aspirații și împliniri. Schița monografică a Liceului „I. L. Caragiale” (1989), Personalități prahovene (1997), Legendele latinității (1999), Bulevardul Independenței (1999), Gerard Joseph Duque (2006). Multe informații din lucrările și din biblioteca sa, oferite cu generozitate de distinsa doamnă profesoară Lelia Popescu, au fost folosite la redactarea Marii Cărți a Ploieștilor.
După o muncă asiduă, cu frumoase rezultate, pe tărâm didactic, istoric și literar, istoricul și profesorul emerit Paul D. Popescu a trecut la cele veșnice, la data de 19 noiembrie 2012, fiind înmormântat la Cimitirul Bolovani, alături de părinții acestuia.
În anul următor, prin Hotărârea Nr. 39/27 februarie 2013, Consiliul Popular al Municipiului Ploiești i-a conferit post mortem titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Ploiești profesorului emerit Paul D. Popescu „pentru contribuția de excepție la cercetarea și punerea în valoare a istoriei locale, precum și pentru activitatea deosebită de pedagog și scriitor”. Diploma a fost înmânată doamnei profesoare Lelia Popescu, soția marelui dispărut, în cadrul ceremonieiorganizate de Societatea Culturală „Ploiești-Mileniul III” și Clubul
Rotary, în ziua de 15 martie 2013, la Camera de Comerț și Industrie a Județului Prahova. Realizările sale în frontul istoriografic îl situează pe profesorul emerit Paul D. Popescu la un loc de cinste în galeria personalităților culturale prahovene. Acesta a fost unul dintre cei mai buni cunoscători ai fenomenului istoric local, iar lucrările sale vor reprezenta un punct de pornire în elaborarea altor lucrări dedicate Municipiului Ploiești. Deși a plecat în eternitate, profesorul emerit Paul D. Popescu a rămas în conștiința generației actuale ca un profesor model, un scriitor talentat și un istorc avizat, care cunoștea, ca nimeni altul, trecutul istoric al Municipiului Ploiești, „inima Prahovei”, pe care l-a iubit cu toată ființa sa.
