George Marin
Desigur că vă veți întreba, citind titlul, unde este partea întâi. Vă reamintim noi. Prima placă radiografică a aparatului cu Raze Pix care a fost imprimată de Jair trebuie căutată în iulie 2022, la meciul contra UTA disputat pe malul Mureșului. Aveți alăturat fișa de atunci. Priviți-o și comparați-o cu cea de acum. Se pot observa câteva similarități. Multe pase în lateral s-au înregistrat și atunci și acum, dar nimic notabil nu a rămas în memoria plăcii radiografice, nimic care să aducă un dram de pericol pentru defensiva adversă nici atunci, nici acum. Comparați partea superioară a celor două tabele și veți vedea că ele seamănă. S-a mai înregistrat o similaritate, anume că Jair ar fi putut împiedica marcarea unui gol. La Arad, un picior mai tare pus la un clinci poate i-ar fi adus mingea în posesie în loc de al doilea gol primit de Petrolul. Acum, statura l-a trădat, el nereușind să ajungă mingea care a sărit din pământ direct în vinclu la al doilea punct al echipei din Voluntari, golul venind în urma unei lovituri de la colț la care Jair a apărat bara apropiată.
Există și o diferență în ceea ce privește situațiile despre care am vorbit. Dacă în meciul de la Arad brazilianul abia venise din Finlanda – era etapa a doua a sezonului regular, cu Petrolul abia revenit în prima ligă – meci în care Jair a ținut același post de mijlocaș- acum el apare ca un senator de drept în echipă grație multor evoluții apreciate și a unor realizări esențiale. Însă, în tabelul meciului contra Voluntari se poate observa că prima parte a fost „seacă”, poate și din cauza rolului care i-a fost distribuit. Jair a apărut în poziția unui al doilea atacant, în linie cu Irobiso, și a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că posedă știința demarcării și a ieșirii pentru primirea pasei. În momentele de apărare, Jair a efectuat un presing de întâmpinare și s-a retras întrucâtva în momentele de posesie pentru a putea participa la construcție. Dar, faptele au demonstrat că Jair nu este potrivit pentru misiunea de a fi al doilea atacant, el evoluând sub prestațiile anterioare din timpul sezonului regular. Poate că a fost un experiment. Numai că experimentele la Petrolul, ca în toată prima ligă, se pot face în pre-sezon, nicidecum în play-out când poți ajunge să te întrebi cu cine ți-ar conveni să joci un baraj de menținere (pușchea pe limbă!). Totodată, este adevărat că mingile l-au ocolit pe Jair în primul mitan pentru singurul motiv că Petrolul a avut foarte puțin timp posesia balonului. Iar când a avut-o … La reluare, odată cu intrarea lui Ișfan și Berisha, Jair a revenit în linia de patru de la mijloc cu datoria de a asigura construcția acțiunilor de atac. Dar, în ciuda considerabilului număr de baloane jucate – o cifră extrem de rar întâlnită – prin nicio pasă nu a angajat vârfurile și nicio execuție minim eficientă nu s-a ivit din partea lui Jair, care și-a păstrat o poziție retrasă. Totul a fost neutru. Spre deosebire de alte meciuri din sezonul regular când Jair a avut un rol în care a oferit mai multă consistență evoluției echipei. Este posibil ca Jair să nu fi fost „ghicit” în rolul tactic care i-ar veni mănușă.
Avem convingerea că este de înțeles de ce titlul articolului de față este acela care este. Dacă atunci doar titlul articolului din urma meciului de la Arad l-a deranjat pe Nae Constantin, nu și conținutul, acum nu are cineva cum să fie deranjat fără să aducă argumente zdrobitoare împotriva afirmațiilor prezente. Totuși, ca o aducere aminte, acel meci de la Arad a fost semnalul pentru Nae Constantin al înțelegerii faptului că a ataca fără a se asigura spatele este sinucidere curată. Sistemul aplicat echipei a fost stabil ulterior și a fost menținut, cu mici ajustări, și de Florin Pîrvu din momentul preluării echipei. Și sistemul despre care vorbim a adus rezultate. Nu spectaculoase, doar puncte, dar unele care au asigurat liniștea chiar dacă Petrolul tot în play-out a jucat în ediția trecută a campionatului primei ligi. Încă un lucru care parcă ar arăta o predestinare: meciul de la Arad a venit după un meci pierdut acasă cu cine credeți? Cu Voluntari! Dacă unii pot cânta cu bucurie „Viața mea …”, noi, ploieștenii, cântăm cu amărăciune.
În concluzie, Jair nu este jucătorul pe care l-am văzut în aceste două meciuri care ne-au oferit comparația de față. Posibilitățile sale demonstrate în multe alte partide depășesc aceste limite. Îi rămâne doar să le etaleze din nou.
