Luiza Rădulescu Pintilie
Frumoase mirese în ziua nuntirii,
Purtând cu sfială dalbă cunună din flori,
Par zarzării tineri din colțul grădinii,
Sub dantelatul voal al cereștilor nori.
Rare înfloriri apar și pe ramuri bătrâne;
Ultime seve tainic vibrând.
Gârbovit, zarzărul încă mândru se ține
Destinul altor primăveri retrăind.
Ninsoarea înflorită se prefiră în crengi,
Risipind parfum dulceag-amărui.
Lângă o poartă, pe deal ori câmpiile verzi,
Un zarzăr-mireasă dă binețe orișicui.
Și-i pune în piept parfumatele-i flori
Ursindu-i să îi fie pașii vieții ușori,
Și-i pune în gând luminoase amintiri
Spre a nu-și uita străvechi rădăcini,
Și-i pune în inimă doar iubiri,
De oameni dragi și de oameni străini,
De păsări, de iarbă și flori,
De pietre , de stele și ai zilelor zori,
De ierni, de toamne și de primăveri.
De tot și de toate câte în cale îi sunt
Și de al vieții sale omenesc legământ.
(20 martie 2024)
