George Marin
Echipată în galben, ca de obicei, echipa României s-a trezit în față cu o pădure de tricouri verzi, foarte densă, așezată într-un 1-5-4-1 cu numai 15-18 metri distanță între linia de apărători și singurul lor atacant, Reid, cel cu numărul 10, debutantul care a și deschis scorul rapid în minutul 7, în urma unui contraatac executat ca la manual.
Chiar dacă au fost puși la colț prin golul primit, ai noștri nu și-au asumat riscuri și nici măcar o minimă responsabilitate, pasele la siguranță fiind cele mai utilizate, deseori mingea întorcându-se spre linia noastră de apărare, într-un joc lent și adeseori static. Singurul care a îndrăznit să „defrișeze” pădurea irlandeză a fost Man, care a și marcat pentru egalare, în dreptul lui putându-se afișa sintagma „one Man show”. Ne străduim din răsputeri să acordăm toată înțelegerea pentru excesul de siguranță unora care joacă mai puțin spre deloc la echipele lor, dar nu găsim scuză altora care sunt prezenți în echipele de club meci de meci pentru multele baloane confuze ori chiar pierdute.
Există convingerea că selecționerul Edward Iordănescu și-a clarificat câteva întrebări pe care și le-a pus înainte de acest joc de pregătire. Nu ne-a spus ce a observat el din teren. Din tribună, s-a observat că Manea nu își are locul potrivit în stânga, că mult lăudatul Coman crede că joacă la FCSB, nu la echipa națională, faza de apărare părând a fi prea degradantă pentru personalitatea și statutul său pentru a o practica. În schimb, el s-a dovedit egoist în două situații în care colaborarea poate că ar fi adus succes. Cicâldău a fost cam paralel cu jocul și nici Stanciu nu s-a văzut ca altădată. În schimb, Ianis Hagi a vrut să facă multe într-un sfert de oră, cât să arate că sunt îndreptățite săgețile verbale pe care onorabilul și atoateștiutorul federal Mihai Stoichiță le-a trimis către clubul unde Hagi-junior este țintuit pe banca de rezerve. Dar vorbele zboară și nici pe teren nu sunt multe urme. În fine, mai mult decât discret a fost și Pușcaș, a cărui cea mai mare realizare a fost … blocarea unui șut trimis de Man după încă o acțiune la fel de personală ca cea de la golul egalizator.
Nu mai sunt prea multe de spus despre un meci anost, născut firesc între două echipe cu exprimare evident modestă vineri seara pe Arena Națională, în fața a 30439 de spectatori declarați de organizatori, dar contestați de ochii prezenți la fața locului. Nădăjduim că, cel puțin în dreptul echipei României, această exprimare modestă să fie doar pasageră. Rămâne ca Edward Iordănescu și băieții pe care îi coordonează să ne convingă de acest lucru începând chiar de mâine, la Madrid, unde echipa Columbiei este de un alt calibru. Este posibil ca selecționerul să fi dorit să întâlnească în pregătire acest gen de echipă ca a celor din Ulster, deși cu siguranță că nu vom întâlni echipe cu asemenea așezare defensivă la turneul final și cu un asemenea joc bazat doar de contraatac. Dar la fel de posibil este ca alte echipe naționale să fi refuzat propunerea Federației Române de Fotbal de a angaja un meci amical. La urma urmei, lumea se mai uită și la faptul că ești în grupa C a Ligii Națiunilor, a treia valorică din cele patru. Eventual te va chema cineva din grupele superioare ca sparring-partner, așa cum am chemat noi la București, în iunie care vine, Bulgaria și … Liechtenstein. Cu siguranță că echipa din principatul al cărui nume a fost pocit deunăzi de Iordănescu-tatăl a fost chemată pentru reglaje fine ale team-ului condus de Iordănescu-fiul și, mai ales, pentru moral. O victorie este așteptată chiar dacă se prefigurează ca vizitatorii din pomenitul principat să își păzească poarta mai abitir decât au făcut-o supușii irlandezi ai regelui cu domiciliul londonez la Buckingham Palace și cu cel flotant la Viscri.
