Sfântul Teofan Mărturisitorul s-a născut la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza), din părinți cinstiți, Isaac și Teodotia. Tatăl său a fost rudă cu împăratul Leon Isaurul (717-740) și a murit pe când Teofan avea trei ani.
La vârsta de 12 ani, Teofan a fost logodit cu fiica unui senator, însă nunta a avut loc la împlinirea anilor potriviți pentru căsătorie. După moartea împăratului și a socrului său, își va împărți averea săracilor și va intra în monahism împreună cu soția sa. Aceasta se va călugări la Mănăstirea Princhipos și va primi numele de Irina, iar el se va călugări în Mănăstirea Polihroniu din ținutul Sigrana. Timp de șase ani, a copiat diferite lucrări, refuzând să conducă mănăstirea. Ajunge în insula Calonim, unde va ridica o mănăstire, și apoi va reveni în Muntele Sigrianei.
Participă la cel de-al VII- lea sinod ecumenic (de la Niceea, din anul 787), unde luptă împotriva celor care respingeau cinstirea sfintelor icoane. Dumnezeu i-a dăruit Sfântului Teofan harul facerii de minuni, prin care vindeca toate bolile și mai cu seamă toate formele de nebunie. Când erezia iconoclastă a izbucnit iar, sub împăratul Leon Armeanul, Sfântul Teofan a fost adus la Constantinopol și aruncat în temniță. Aici a zăcut timp de doi ani. Apoi, împăratul l-a surghiunit în insula Samotrace, lucru pe care îl prorocise mai înainte temnicerilor lui. După sosirea la Samotrace, Sfântul Teofan a mai trăit douazeci și trei de zile.
