Luiza Rădulescu Pintilie
Îmi spuse astăzi vântul că-n Rai e primăvară,
Că s-au topit zăpezi, copacii dau în floare,
Și mi-a promis, în șoaptă, iubită a mea mamă,
Că-ți va aduce, mâine, a dorului scrisoare.
Și mi-a mai spus, în treacăt, neobositul vânt
Că ai rămas aievea, cum eu te port în gând;
Că îți cunoaște pașii domoli orice cărare
Și-ai înflorit și Raiul cu flori nemuritoare.
Că uzi și firul ierbii cu lacrimi de iubire,
Că pui seninul lumii în fiece privire,
Și mi-a mai spus, deodată, același tainic vânt,
Că mă veghezi cu grijă și mă păstrezi în gând.
Că ești când stea, când soare, când pasăre în zbor,
Când fluture albastru, iar altă dată nor;
Că ești ori rouă, ori ploaie trecătoare,
Și să te caut, bună mamă, în fiecare floare.
* * *
Ascult cum tace vântul și-ncep să scriu scrisoarea;
Iar fiece cuvânt ți-aduce înlăcrimarea orfanei care sunt,
Și neuitarea toată purtată-n amintire
Și fără de hotare, întreaga mea iubire.
(9 februarie 2024)
