Cuviosul Auxențiu a fost nobil la curtea împăratului bizantin Teodosie cel Mic. Acesta îmbracă haina monahală și părăsește Constantinopolul stabilindu-se pe un munte, lânga Calcedon, care mai târziu avea să se numească Muntele lui Auxentiu. Dorința sa era de a rămâne ascuns de ochii oamenilor, pentru a se liniști prin rugăciune și nevoință, însă, niște pastori l-au descoperit, mărturisind și locuitorilor din satele învecinate despre viața sfântă a cuviosului. Astfel, oamenii au început să-l caute, aducând bolnavi cuviosului pentru a-i vindeca. Dumnezeu a tămăduit prin rugăciunile Sfântului Auxentiu mulți orbi, leproși, ologi și demonizați. Ca nu cumva oamenii să-i atribuie minunile pe care le lucra Dumnezeu prin el, sfântul proceda în modul următor: fie le cerea tuturor celor prezenți să se roage lui Dumnezeu împreună cu el pentru bolnav; fie mai întâi întărea credința în cei prezenți, arătându-le că Dumenezeu le va face lor după credința lor; fie se ruga deasupra bolnavului, rostind cuvintele «Te vindecă pe tine Domnul și Dumnezeul nostru lisus Hristos».
Sfântul Auxențiu a fost unul dintre Părinții celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic din Calcedon, din anul 451. S-a mutat la Domnul în anul 470.
