Constantin Dumitru – Plopeni
Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare săptămână să citească materiale „cu parfum de epocă despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru.
Divizia B / Ediţia 1936/1937
Formula diviziei B se modifică la 09.08.1936, formându-se două serii a câte 13 echipe, compuse din ocupantele locurilor 1-4 din seriile diviziei B 1935/36 şi reprezentantele celorlalte centre sportive nereprezentate.
Etapa 16 – 23.04.1937
Sporting Chişinău – Tricolorul CFPV 1-1 (0-0)
A marcat: Maior (58 penalty).
Etapa 17 – 02.05.1937
Tricolorul CFPV – D.U.I.G. Brăila 2-2 (0-2)
Au marcat: Ştefan Ştefănescu, Schrom (autogol).
Etapa 18 – 09.05.1937
Tricolorul CFPV – Dragoş Vodă 4-5 (0-3)
Au marcat: Maior II (3), Ştefan Ştefănescu.
Etapa 19 – 23.05.1937
Tricolorul CFPV – Textila M.V. Iaşi 2-3 (1-2)
Au marcat: Traian Figaro, Manole Rădulescu.
Etapa 20 – 30.05.1937
Tricolorul CFPV – Sportul Studenaţesc 1-2 (1-0)
A marcat: Traian Figaro.
Etapa 21 – 13.06.1937
Macabi Bucureşti – Tricolorul CFPV 1-3 (0-2)
Au marcat: Ştefan Ştefănescu (12,60), Taian Figaro (42).
Etapa 22 – 20.06.1937
Jahn Cernăuţi – Tricolorul CFPV 0-4 (0-1)
Au marcat: Maior (19), Traian Figaro (51,60,89).
Etapa 23 – 27.06.1937
Franco-Română – Tricolorul CFPV 3-0 (3-0)
Etapa 24 – 04.07.1937
Victoria Constanţa – Tricolorul CFPV 4-0 (1-0)
Pentru această ediţie de campionat antrenorul Fritsch a folosit următorii jucători: Cornel Şenchea (9 jocuri / 0 goluri), Spirescu (2 / 0), Minculescu (2 / 0), Ioanid (3 / 0) – portari; Gheorghe Dragomirescu (14 / 0), Petre Dunăreanu (15 / 0), Ioan Mihailovici (7 / 0), Constantinescu I (14 / 0), Radu (14 / 0), Maior II (13 / 5), Traian Figaro (16 / 11), Ludovic Biro (4 / 4), Ştefan „Fannu” Ştefănescu (16 / 10), Manole Rădulescu (12 / 3), Constantin Dumitrescu (3 / 0), Nicolae Burlacu (9 / 0), Marinescu (1 / 0), Bolboceanu (1 / 0), Victor Bărbulescu (4 / 1), Elias Grün (1 / 0), Desideriu Miscoltz (6 / 0), Constantin Botescu (1 / 0), Constantin Lipănescu (Cocoş) (3 / 0), Săndulescu (1 / 0), Fugulin (2 / 0). Lipsă 8 meciuri şi 10 goluri.
Clasament final/Divizia B, Seria I (Estică), Ediţia 1936-1937 (3).
1. Sportul Studenţesc 24 16 4 4 60 26 36
2. A.C.F.R. Braşov 24 17 0 7 60 34 34
3. D.U.I.G. Brăila 24 13 8 3 46 24 34
4. Dragoş Vodă Cernăuţi 24 14 3 7 61 45 31
5. Victoria Constanţa 24 13 4 7 58 43 30
6. Macabi Bucureşti 24 11 3 10 66 49 25
7. Franco Română Brăila 24 9 7 8 53 49 25
8. I.A.R. Braşov 24 8 5 11 65 53 21
9. Tricolorul CFPV Ploieşti 24 6 7 11 48 58 19
10. D.V.A. Galaţi 24 7 4 13 50 70 18
11. Textila Mihai Viteazul Iaşi 24 8 1 15 37 57 17
12. Sporting Chişinău 24 4 4 16 33 69 12
13. Jahn Cernăuţi 24 4 2 18 22 82 10
În Cupa României:
Turul IV: 25.10.1936, Moreni
Astra Română Moreni – Tricolorul CFPV 2-4 (1-1)
16-imi: 21.03.1937, Ploieşti
Tricolorul CFPV – Universitatea Cluj 1-2 (0-1)
A marcat: Ştefan Ştefănescu (70). Arbitru Jean Petrescu (Bucureşti).
O cronică pe sezon / 1936
Ploieşti: Tricolorul C.F.P.V. la egalitate cu Victoia Constanţa: 4-4 (2-1). Astăzi s’a disputat în localitate matchul divizionar Tricolor C.F.P.V. – Victoria. După o partidă bogată în faze frumoase cele două echipe au terminat la egalitate. Au marcat pentru Tricolorul C.F.P.V.: Ştefănescu, Figaro şi Manole Rădulescu (2). Victoria a obţinut cele patru puncte prin: Pascalide. Ferencz şi Actis (2). D. Jean Petrescu a condus impecabil echipele: Tricolorul C.F.P.V.: Minculescu, Dragomirescu, Nicolae Burlacu, Constantinescu, Mihailovici, Radu, Manole Rădulescu, Ştefănescu, Figaro, Maior II, Bolboreanu. Victoria: Alfons; Ion Ion, Marinescu; Maci, Actis, Boicenco; Pascalide, Dietrich, Ferencz, Coresog, Pancov. (Gazeta Sporturilor, 3 noiembrie 1936).
Elemer Kocsis – „bombardierul” echipei Tricolorul C.F.P.V.
„A fost odată un jucător ce ridica tribunele în picioare, făcea să freamăte „galeria” şi să tremure orice portar. Poseda o viteză uluitoare, şi avea un shoot necruţător, cu care a rupt, nu odată, plasa porţii de football.”. Aşa ar începe un basm cu eroi din lumea foot-ballului, un basm povestit spectatorilor mai mult sau puţini romantici. Acel dintre jucătorii din perioada interbelică ce a încântat publicul spectator „republican” a fost un „ploieştean” prin adopţie, care timp de peste un deceniu a evoluat şi antrenat gruparea clubului Tricolorul C.F.P.V. devenit ulterior F.C. Ploieşti. Acesta a fost Elemer KOCSIS, botezat de presa vremii, Cociş. Acesta s-a născut la 27 februarie 1910, la Salonta. A început să joace fotbal în 1924, la N.S.C. Salonta, iar din 1928 a trecut la redutabila grupare C.A.O. (Oradea). A debutat în Divizia A la 11 septembrie 1932 în partida CAO – Braşovia Braşov 3-0. A fost internaţional „A” şi component al unui cvintet ofensiv celebru al timpului din anii de glorie ai C.A.O.-ului – Andrei Glanczmann, Nicolae Kovacs I, Francisc Ronnay, Iuliu Bodola şi Elemer Kocsis (Cociş) – a rămas în memoria contemporanilor săi, îndeosebi prin tăria şutului la poartă. Din 1937 s-a stabilit temporar la Ploieşti, activând ca jucător şi după 1940 ca antrenor al echipei Tricolor C.F.P.V., devenită ulterior F.C. Ploieşti. Pe timpul războiului, mai precis în vara anului 1944 a evoluat la Olimpia Bucureşti. Din 1945 s-a reîntors la Ploieşti şi în anul 1947 a obţinut cu F.C. Ploieşti o nouă promovare în Divizia A, iar la finalul anului 1947 şi-a încheiat activitatea competiţională ca jucător. De menţionat este şi faptul că a obţinut cu echipa ploieşteană trei promovări pe scena primului eşalon divizionar al ţării (1938, 1940 şi 1947). Pe scena primului eşalon divizionar al fotbalului românesc a evoluat într-un număr de 119 jocuri, în care a marcat de 48 de ori. A fost de 12 ori internaţional A şi a marcat un număr de 5 goluri pentru prima reprezentativă a ţării. Presa timpului a avut numeroase elogii despre acest cunoscut jucător, printre care: „Singurul care s’a remarcat şi a fost chiar cel mai bun din „22” a fost Cociş. Este într’o formă mare şi „bombele” lui nu iartă. Dovadă este goalul de onoare marcat pentru echipa lui dela 40 de metri”. „Cociş, eroul matchului şi-a primit medalia dela public, care l-a aplaudat de numeroase ori”. „Vom căuta să arătăm mai jos cauzele cari au dus la retragerea lui Platko şi înălţarea lui Cociş la gradul de antrenor şi căpitan. În forma pe care o are acum, Cociş este cel mai bun extrem stânga din ţară, şi eventuala sa selecţionare alături de Bodola, ar fi furniza echipei naţionale o aripă de mari posibilităţi”. După abandonarea activităţii competiţionale de jucător a revenit la Oradea, lucrând în diferite perioade de timp ca antrenor la echipele din localitate: C.F.R., Progresul şi Armata. A mai antrenat deasemenea, Avântul Reghin, Someşul Satu Mare, Chimica Târnăveni şi Gloria Bistriţa, fără a obţine rezultate spectaculoase. Din 1967 şi până în 1972 a funcţionat în cadrul centrului de juniori şi copii Crişul Oradea, după care s-a retras din fotbal. A decedat la 6 octombrie 1981.
