Luiza Rădulescu Pintilie
Fără să-și fi stins încă ecourile, s-a încheiat de curând cea de-a XVII-a ediție a Festivalului Internațional de poezie, epigramă și umor „Romeo și Julieta la Mizil”, la care au participat, în cadrul celor două secțiuni – Poezie și Epigramă – deschise deopotrivă pentru elevi și adulți, 645 de concurenți români din țară și din diaspora.
În ultima sâmbătă a lunii ianuarie, nu a “icsplozionat Mizilu’ntreg” – cum a scris poetul, dramaturgul, publicistul și umoristul George Ranetti, născut aici, în poarta Bărăganului, în comedia sa în două acte ”Romeo și Julieta la Mizil”, parodiind celebra poveste de dragoste care face, de mai bine de 400 de ani, înconjurul lumii fără a-și fi pierdut actualitatea, descrisă de marele William Shakespeare. Dar, fără nicio îndoială, ziua aceea în care „a surâs rozalba dimineață” – ca să rămânem în spiritul scrierii celui devenit pretext și girant al de-acum tradiționalei întâlniri de început de an de la Mizil – a fost precedată de o ” noapte lungă, lungă, luungă…”deopotrivă pentru cei care au trăit emoțiile organizării galei de premiere, pentru aceia care au așteptat să-și primească laurii și pentru aceia care și-au pus speranțele ca măcar ediția… majoratului, de anul viitor, să le schimbe norocul și, nu în ultimul rând, pentru toți cei care, la un semn, și-au cumpărat bilet spre orașul cu patru felinare de cândva și luminat acum de farul aprins, în 2007, întru spirit și cultură, prin statornica implicare și dăruire a profesorilor Laurențiu Bădicioiu și Victor Minea.
Ca și în alte dăți, pesemne că nimeni nu va fi spus, nici măcar în gând, precum telegrafistul Mișu, “Aș vrea ca nițiodată să nu mai fie ziuă!” , ci mai degrabă, admirând cum “Cad lacrămi de adio din stele țe se sting /Și-n picături de rouă pe ierburi se preling!”, a așteptat cu nerăbdare să audă rescrisa poveste, în rime și poante de secol XXI, a „ tradzicei ursite a țelor doi eroi”. Și, poate – cine știe?! – aceia care vor fi fost mai atenți vor fi auzit rostindu-se precum demult: ”Da, Zulietta, scumpo, iar tu Romeo zi-mi /Cu glasul tău țe’ntrețe un cor de heruvimi”. Iar ca să respectăm cumva incursiunea în timp și felul în care se scrie istoria, notăm ceea ce înșiși vrednicii aprinzători ai felinarului cu lumină întru spirit au rememorat: “Concursul a început în 2007, în octombrie – luna în care s-au născut atât George Ranetti cât şi Grigore Tocilescu – şi s-a finalizat (ediţia I) pe 30 ianuarie 2008, când sărbătoream 156 de ani de la naşterea lui I.L.Caragiale. Aceste trei personalităţi, Ranetti, Tocilescu şi Caragiale, au fost, sunt şi vor rămâne giranţii concursului Romeo şi Julieta la Mizil. Numele festivalului a fost inspirat de satira politică „Romeo și Julieta la Mizil”, o piesă de teatru în două acte scrisă de George Ranetti, originar din Mizil, 1875-1928, poet, publicist și editorul revistei satirice Furnica. Din 2008, când a fost prima ediție, și până în prezent, an de an, la sfârșitul lunii ianuarie, festivalul reunește la Mizil personalități ale vieții culturale românești”. Cu adevărat, de-a lungul anilor, la festival au fost prezente personalități ale căror nume nu mai au nevoie de nicio prezentare, conferind și festivalului o dimensiune și o deschidere cu atât mai înalte: Solomon Marcus, Ștefan Cazimir, Dan C. Mihăilescu, Varujan Vosganian, Mircea Ionescu Quintus, Teodor Baconschi, Daniel Cristea-Enache, George Stanca, Mihai Cimpoi, Valeriu Matei, Arcadie Suceveanu, Nicolae Dabija, Vasile Tărâțeanu, Corneliu Leu, Nicolae Dragoș, Mihai Stănescu, Marian Preda, Sorin Preda, Lucia Olaru Nenati, Sorin Roșca Stănescu, Mircea Dinescu, Daniela Vlădescu, George Corbu, Alexandru Mironov, Dan C. Lupescu. La ediția ce tocmai s-a încheiat au participat prof.univ.dr. Ion Bogdan Lefter, prof.univ.dr. Adrian Cioroianu, actorul Constantin Dinulescu, interpreții Ducu Bertzi și Marius Bațu, prof.univ.dr. Alexandru Țiclea, poetul, jurnalistul Dumitru Sârghie-Mitif, doctor în filologie, inspector de limba și literatura română Cristina Marian-Ionescu, caricaturiștii Mihai Pânzaru-Pim și Leonte Năstase, iar consulul României la Bologna, Edmond Neagoe, a ținut să transmită, prin telefon, un mesaj de salut. Adevărul-adevărat este că oricine a fost, măcar o dată, la o asemenea gală poate să intuiască – așa cum și mie îmi este ușor să fac – încărcătura de bucurie și de emoție care o însoțește prin asemenea prezențe de înalt spirit, din generații și domenii diferite ale artei și cunoașterii. Ar fi însă nedrept să nu se treacă dincolo de o primă impresie către ceea ce reușește să reprezinte, prin fiecare ediție, dar și prin întreaga sa continuitate, acest festival. Și, dintre toate argumentele pe care le-aș putea aduce în cuprinsul limitat al acestor rânduri, îl aleg pe acela al unor cifre tocmai anunțate de ministrul Culturii, Raluca Turcan, care oricât de… reci și de seci ar fi tot dezvăluie un adevăr mai mult decât dureros nu doar pentru prezent, ci și pentru viitor: trei sferturi din populație nu au intrat niciodată într-o bibliotecă, iar șase din zece români nu merg la niciun fel de spectacol, fie el de muzică sau de teatru. Iar de adăugat nu mai adaug decât aprecierea adresată organizatorilor festivalului că au inclus o secțiune adresată elevilor, prin care aceștia sunt îndemnați înspre o bună cunoaștere a limbii române, înspre plăcerea de a citi și de a își exprima, creativ, propriile înzestrări, propriile trăiri. Implicarea elevilor Liceului Teoretic “Grigore Tocilescu” Mizil- gazdă mereu primitoare a festivalului- trece, de asemenea, de limitele organizatorice, deschizându-le și acestora un orizont afectiv și spiritual necesar desăvărșirii educării lor și apropierii de dialogul artelor și propria lor comunicare cu acestea.
Premiile (diplome, trofee, medalii) – în valoare totală de 4000 de lei pentru ambele secțiuni și purtând numele unor personalități născute în Mizil: George Ranetti, Grigore Tocilescu și Agatha Bacovia- au fost oferite astfel: la secțiunea Poezie elevi: Marele premiu „George Ranetti”, Alexandra Surupăceanu, de la Palatul Copiilor din Târgu Jiu, îndrumător: prof. Calotă Rodica; Premiul „Grigore Tocilescu”, Alexandru Pîrvulescu, din Runcu, îndrumător: prof. Marilena Pîrvulescu, iar Premiul „Agatha Bacovia”, Cristina Rotaru, de la Colegiul Național „I.L. Caragiale”-Ploiești, îndrumător: prof.dr. Ina Bercea.
Poezie adulți: Marele premiu „George Ranetti”, George Eftimie, din Buzău; Premiul „Grigore Tocilescu”, Florin Rontescu, București, iar Premiul „Agatha Bacovia”, Gela Enea, din Craiova;
Epigramă elevi: Marele premiu „George Ranetti”, Saula Saracin, de la Palatul Copiilor din Târgu Jiu, îndrumător: prof. Calotă Rodica; Premiul „Grigore Tocilescu”, Diana Someșan, Teaca, Bistrița, Premiul „Agatha Bacovia”, Ștefania Panait, de la Palatul Copiilor Târgu Jiu.
Epigramă adulți: Marele premiu „George Ranetti”, Nicolae Bunduri, Brașov, Premiul „Grigore Tocilescu”, Vasile Larco, Iași și premiul „Agatha Bacovia”, Vasile Vajoga, Iași.
La secțiunea Epigramă, juriul a fost alcătuit din: George Corbu, Mihai Morar – inspector de română, Laurențiu Ghiță – redactor-șef la revista Epigrama.
La secțiunea Poezie, din juriu au făcut parte: Dumitru Sârghie-doctor în filologie, poet, jurnalist, cronicar, prof. Cristina Marian-Ionescu, doctor în filologie, inspector de română și Victoria Milescu, scriitor, jurnalist, traducător. Din juriu au mai făcut parte, la edițiile precedente: Nicolae Dragoș, Corneliu Leu, Constantin Titus Vîjeu, George Stanca, Daniel Cristea-Enache, Dan Lupescu, Ion Busuioc.
Festivalul este susținut de Fundația Culturală „Romeo și Julieta la Mizil”, în colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean și Consiliul Județean Prahova, Primăria Mizil și Consiliul Local.
„Sunt patru felinare în tot Mizilu’… / (…)Aprinz și sting doar p’alea d’aici dă la premaru’, /Dă la zapciu, și doftor…”. Așa era cândva, iar dacă pe ici-pe colo, unele asemănări cu realități din ziua de azi nu sunt chiar întâmplătoare, vreau să cred că luminosul far aprins întru spirit și cultură „bate” dincolo de ceea ce este vremelnic și superficial nu doar în urbea de aici, ci și în toate celelalte, iar mesajul festivalului va ajunge, nu telegrafiat, în „poemă fară vorbe; trei puncte, liniuță, un punct o liniuță…” , ci ca o depeșă poetică ori în ritm de catren care să apropie generațiile între ele și de patrimoniul cultural al neamului căruia îi aparțin, indiferent de tărâmul geografic pe care se află, asumându-și în același timp atât de frumoasa și nobila îndatorire , de inimă și de conștiință, de a-l îmbogăți și de a-l duce mai departe…
