Generația noastră a avut șansa și onoarea de a cunoaște o personalitate emblematică a Prahovei, prof.emerit Nicolae Simache (5 noiembrie 1905 –
6 ianuarie 1972), care, pe cât de erudit era ca istoric, pe atât de simplu și uman era în comportament, pe care, cu profundă dragoste de învățăcel la Liceul ”I.L. Caragiale”, acad. Eugen Simion, într-o scriere evocatoare, îl numea ”Don Chihote de Ploiești”, iar alți foști elevi îl mângâiau cu apelativul ”nea Nicu”.
Am avut onoarea de a-l cunoaște personal și de a mă bucura de prețiosul său sprijin în realizarea unora dintre scrierile mele consacrate istoriei Ploieștilor și Prahovei. Născut în comuna Cosminele, în anul 1905, într-o apreciată familie de intelectuali, a urmat cursurile renumitului Liceu ”Sfinții Petru și Pavel”, iar apoi și-a perfecționat pregătirea în istorie, filosofie, litere și drept la Universitatea București, apreciată cu calificativul ”Magna cum laude”. A pregătit apoi generații de elevi, activitate apreciată pe plan național cu titlul de Profesor emerit. Totodată, s-a afirmat pe planul cercetării în arhivele naționale și locale, publicând numeroase studii, dedicându-și întreaga viață descoperirii și prezentării sistematice a valorilor prahovene ale patrimoniului istoric și cultural național. Ducând o viață de o simplitate pilduitoare, singur, într-o ținută modestă, dar cu o energie extraordinară, în fruntea colectivelor pe care le-a animat și condus, nea Nicu, cel care, ca părinte grijuliu la internatul liceului și ca profesor emerit, împreună cu o pleiadă de cadre didactice de excepție, au lansat numeroase personalități în domeniile științelor, a scris, noaptea, ”la lampă”, în cămăruța din subsolul muzeului, de pe strada N.Bălcescu, numeroase studii de importanță națională. Totodată, neobosit, sfidând greutățile întâmpinate, a alergat, cu o energie pilduitoare, pe toate meleagurile Prahovei, Dâmboviței și Buzăului, alături de harnici și pricepuți arheologi, de ceilalți cercetători și muzeografi, de renumite personalități de la Institutele Naționale de profil, a descoperit și adunat mii de piese de valoare istorică, constituind un adevărat tezaur de importanță universală.
Așa s-a născut și s-a dezvoltat cea mai amplă rețea muzeistică de Istorie și Arheologie pe plan județean, unică la nivel național, care constituie, alături de cele de Artă și de Științele naturii, adevărate școli și baze ale cercetării științifice. Astfel, a reorganizat și readus în atenția publică Muzeul ”Casă de Târgoveț din secolul al VIII-lea”, cea mai veche casă din municipiu, a înființat Muzeul Memorial ”I.L. Caragiale” într-o casă din vremea scriitorului, și, în următorii ani, a completat salba de muzee cu încă 15 instituții, intrate în circuit național, precum: Muzeul Județean de Istorie și Arheologie, lucrând zi și noapte la pregătirea monumentalului sediu, Muzeele memoriale ”Nicolae Iorga”, Muzeul Etnografic al Văii Teleajenului și Muzeul de Artă Religioasă de la Vălenii de Munte, ”Cezar Petrescu” de la Bușteni, Casa Domnească din Brebu, Conacul Bellu din Urlați, Muzeul Ceasului, unicat pe plan european, Rezervațiile Arheologice de la Târgșor și Budureasca, precum și alte instituții muzeistice în județele Dâmbovița (Muzeul Tiparului) și Buzău, tezaur completat de urmașii săi cu Muzeele Memoriale ”Paul Constantinescu”, ”Nichita Stănescu”, ”Constantin și Ion Stere”.
Concomitent, a realizat valoroasele Anuare ale Muzeului Județean, în care a publicat studiile cercetătprilor prahoveni, precum și o serie de lucrări proprii, bazate pe un bogat fond arhivistic.
…Din păcate, eforturile și sacrificiile din viața proprie l-au răpus, la vârsta de numai 67 de ani, în plină activitate în slujba Istoriei și a Prahovei…
În semn de cinstire a memoriei și operei sale, urmașii i-au înălțat monumente în satul natal, la Muzeul ceasului, la Liceul ”I.L. Caragiale”, i-au publicat o serie de studii și cercetări bibliografice, iar autorul acestor rânduri – scrise cu sufletul – i-a dedicat Monografia Muzeului Județean de Istorie și Arheologie, publicată, în anul 2004, cu sprijinul unuia dintre foștii săi elevi, Constantin Trestioreanu, președintele Societății Culturale ”Ploiești – Mileniul III”, împătimit iubitor al Istoriei Naționale și Universale.
Dumnezeu să-l aibă în sfânta sa grijă pe neobositul dascăl și ctitor, nea Nicu Simache!
Prof.dr. Gheorghe Marinică
