Luiza Rădulescu Pintilie
Astrologii susțin că anul în care am intrat e unul al revoluțiilor astrale. Unii dintre cei care se ocupă de mersul vieții pe pământ par a ține cu tot dinadinsul să ducă omenirea în primele linii ale războaielor și ale conflictelor armate. Confirmând și reconfirmând cât adevăr se regăsește în cuvintele Papei Francisc, cel care a spus că “Pacea este dar al lui Dumnezeu și responsabilitate a omului“ și nesfiindu-se să adauge că “războiul este o crimă împotriva umanității”.
Suntem deja în cel de-al treilea an calendaristic al războiului dintre Rusia și Ucraina, de care ne desparte o graniță de nici 650 de km, vreo 270 de km desfășurați terestru, 343 de km fluvial și 31 de km maritim. Și exact la ora la care am scris, ieri, miercuri, 7 februarie a.c., aceste rânduri, marile agenții de presă au transmis că “Rusia a atacat masiv capitala ucraineană cu rachete la primele ore ale dimineţii, în plină vizită a Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe, Josep Borrell, care a fost nevoit să coboare, împreună cu restul delegaţiei, în adăpostul subteran al hotelului din Kiev unde este cazat“. Au trecut deja și 125 de zile de război în Gaza, cu riscul iminent al extinderii în regiune, analiștii militari apreciind că “ războiul din Gaza este mai mare decât Gaza”!
De altfel, nu mai puțin de “30 de conflicte care se desfășoară deja sau riscă să izbucnească în acest moment în lume au potențialul de a impacta serios interesele SUA, NATO, UE și ale întregii lumii în 2024”, potrivit Council on Foreign Relations care a publicat, așa cum face la fiecare început de an, Raportul PPS (Preventive Priorities Survey/Sondajul Priorităţilor de Prevenţie), iar în cele trei categorii în care le încadrează se regăsesc, pe lângă cele două războaie deja amintite, presiunile economice din China și Taiwan, violențele forțelor de securitate turcești și grupările kurde din Irak și Siria, protestele din Egipt, mișcările talibane din Pakistan, răscoalele din Mozambic, ostilitățile dintre Armenia și Azerbaidjan, violențele etnice din Kosovo. Nu mai insist, adaug doar concluzia, cea din care reiese, destul de clar, și legătura cu noi, dacă mai are cineva vreun dubiu: ”Este lesne de înţeles că, dintre cele 30 de conflicte, multe pot avea un impact major, moderat sau mic şi asupra statelor lumii, în general, şi a statelor NATO şi UE, în particular“. Și încă un accent: acest an 2024, cu alinierile lui revoluționare de stele din cer și toate aceste războaie pământene, e anul în care aproape jumătate din populaţia lumii – aproximativ 49% dintre locuitorii planetei, conform calculelor AFP, recent date publicității – va fi chemată la urne. În aproximativ 30 de ţări cetățenii îşi vor alege preşedintele, iar în alte vreo 20 de țări sunt programate alegeri legislative. Iar harta electorală nu e deloc neimportantă și se deschide cu SUA și Rusia, include cei aproape un miliard de votanţi din India , dar și “scrutinul transnaţional gigant” din UE cum a fost numit, în cadrul căruia peste 400 de milioane de alegători – inclusiv români – din 27 de ţări europene – inclusiv România – sunt chemaţi să desemneze 720 de europarlamentari la începutul lunii iunie, la care se adaugă alegeri în două dintre ţările cu cel mai mare număr de musulmani din lume- Pakistan şi Indonezia. Iar, deloc neimportant, alegerile acestea se vor desfășura și sub stelele despre care vorbesc astrologii , dar mai ales într-un context internaţional zbuciumat și cu perspective sumbre. Și numai cine nu vrea să vadă chiar nu vede cât și ce din toate acestea ne privesc și pe noi! Iar celor care, să spunem, ar putea fi mai atenți la alinierile planetelor de deasupra capului decât la mersul planetei pe care pășesc zilnic și le-a scăpat cumva… esențialul, îndrăznim să le adresăm politicoasa rugăminte fie de a deschide televizorul, fie de a da drumul la radioul de acasă, de la birou ori din mașină, fie de a butona celebrul facebook ca să ajungă cu datele la zi. Cum ar fi la… iureșul, ca să-i spunem doar atât, creat de câteva zile, în urma declarațiilor noului șef al Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, care a avertizat, în cadrul unui interviu acordat pentru Europa Liberă, că Armata României nu are legea necesară pentru a pregăti populația să facă față în cazul extinderii războiului din Ucraina și nici pentru a acționa proporțional cu pericolele militare existente. Declarații venite nu la multe zile după ce însuși șeful Comitetului Militar al NATO, generalul Rob Bauer, declarase: “Nu doar armata trebuie să fie capabilă să opereze într-un conflict sau într-un război. Este vorba despre întreaga societate care se va implica, fie că ne place sau nu (…)Trebuie să aveți apă. Trebuie să aveți un radio cu baterii. Trebuie să aveți o lanternă cu baterii pentru a vă asigura că puteți supraviețui în primele 36 de ore”. Argumentul?! Spus și el la fel de clar: ”Suntem într-o epocă în care orice se poate întâmpla în orice moment, o epocă în care trebuie să aşteptăm neprevăzutul, o epocă în care trebuie să ne concentrăm pe randament pentru a fi deplin eficienţi”. Și este departe de a fi singurul înalt oficial care să fi vorbit pe această temă, mulți lideri europeni și de la vârful NATO expunându-și la rândul lot, public, opiniile despre extinderea războiului cu Rusia la nivel european.
Nu a întârziat nici premierul României, Marcel Ciolacu, să ne asigure că „Ăsta este rostul șefului de Stat Major. Eu vă spun ce am spus acum câteva zile: România nu are niciun risc să fie angajată în vreun război. România nu a fost niciodată mai sigură din acest punct de vedere ca astăzi. Faptul că facem parte din NATO este un lucru foarte important și vedeți ce desfășurare de forțe și de militari din toată Europa și mai ales din SUA sunt pe teritoriul României. Haideți să stăm liniștiți, România nu va intra în niciun război”, Ba, mai mult de atât, susține că şeful Statului Major ar fi trecut, în context electoral, un fel de “linie roșie “. La rândul său, un deputat PSD chiar i-a cerut demisia celui numit în fruntea armatei spre sfârșitul anului trecut. Pe frontul declarațiilor, Coaliția s-a împărțit în două, liderul PNL , Nicolae Ciucă, militar de carieră, luându-i apărarea generalului Gheorghiță Vlad. Subiectul care a încins spiritele a fost abordat deja de către senatorii și deputații membri ai comisiilor de Apărare. Pe tot acest fond, încă fierbinte, propunerea Ministerului Apărării Naţionale (MApN) privind stagiul militar este de efectuare a acestuia pe bază de voluntariat, care să dureze patru luni, pentru tinerii cu vârste cuprinse între 18 şi 35 de ani, indiferent de sex. În același timp, ministrul Apărării, Angel Tîlvăr, a subliniat că reintroducerea serviciului militar obligatoriu este exclusă, dar că e nevoie de mai mulți rezerviști. Armata Română a scăzut, a spus acesta, de la 320.000 de oameni la aproximativ 80.000 şi este nevoie de pregătirea unor rezerve, însă acest lucru se va face cu militari voluntari, un proiect în acest sens având în vedere persoane cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani. Tot de la acesta citire, șapte mii de militari au ieșit doar anul trecut din armată prin demisii și pensionări, dar și acesta ne dă asigurări că „România nu este în pericol de război, nu este în pericol să fie atacată. Nu înseamnă că nu trebuie să fie în acord şi în linie cu ce se întâmplă şi în alte armate din acest punct de vedere. Şi nivelul de tehnică militară a crescut, eficacitatea tehnicii militare a crescut. Dar întotdeauna există nevoia să împrospătezi şi să ai oameni la dispoziţie într-o situaţie”.
Fără îndoială că subiectul este departe de a fi închis și e chiar bine că deciziile nu se iau sub presiune, deși , după umila mea părere, și în acest caz – și în oricare altul – nici nu trebuia să se ajungă la punctul de… fierbere. Cu atât mai puțin la… linia roșie!
Adevărul este că, dinspre cealaltă tabără- s-o numim, generic, civilă- lucrurile mă bucură puțin și mă sperie mult! La întrebarea despre apărarea țării într-o situație care ar impune-o am auzit, în ultimele zile, și răspunsuri precum acesta: ”Obligatoriu; aparținem acestui pământ și României, obligatoriu. Războiul bate la ușă, trebuie să fie toată lumea pregătită. Am fost în Israel, eu-s preot, am văzut fete care mergeau cu ranița în spate și cu armament acolo”. Dar am auzit și vocea, deloc singulară, a celor care nu vor să-și riște viața pentru patrie: „Nu merg la război ca să apăr averile corupților și ale șmecherilor care fug din țară” sau „Tinerii emigrează în alte țări și nu de bine, deci au motivele lor. Dacă ar fi vrut într-adevăr să apere țara, rămâneau în țară”. Nu pot nici să nu îmi amintesc că, potrivit datelor unei ultime ediții a Barometrului de securitate, românii se tem mai mult de creșterea prețurilor și de inflație decât de pericolul folosirii bombelor nucleare sau declanșarea celui de-al treilea război mondial. Dar ceea ce mă sperie de-a dreptul e răspunsul fără echivoc al unui tânăr: “Schimbarea suntem noi, dar eu sunt obosit” . Iar datele statistice oficiale arată că, în anul 2022, peste 18.000 de tineri (persoane până în 24 de ani) au părăsit România definitiv, cu 6.000 mai mult decât în 2021. Alți peste 60.000 au plecat temporar, pe o perioadă limitată de timp, cu aproximativ 2.000 mai mulți față de anul precedent, conform datelor Institutului Național de Statistică. Pentru un oarecare echilibru, nu pot să nu amintesc că Armata continuă că fie pe primul loc între instituțiile în care românii au încredere . Nici nu pot să uit ceea ce am citit, cu vreo două- trei săptămâni, într-un interviu acordat chiar de numărul 2 în NATO, secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, în care, atrăgând atenția asupra unor aspecte critice care pun în pericol viitorul țării, a declarat: ”În clipa în care unul din doi tineri din țara noastră decide, din motive absolut obiective și personale, să plece din țară, să-și facă viața, destinul, familia și copiii în altă parte, avem o problemă existențială. Înseamnă că țara respectivă nu este capabilă să-i țină. (… )Când ai un declin demografic atât de agresiv, combinat cu exodul tinerilor, când riști să fii, până în 2040-2050, doar 14 milioane din cei 22 milioane câți eram în urmă cu câțiva ani, când văd sistemul de educație – care efectiv omoară cu zile națiunea noastră -, în timp, nu în 2 ani, nu în 7 ani, ci în 50, 100 de ani, cred cu tărie că, dacă nu inversăm aceste tendințe și nu facem din țara asta – și har domnului că este o țară mare și poate să ofere condiții – asta se va întâmpla. Nici războiul din Siria sau Ucraina nu au avut, proporțional cu populația, o migrație mai mare decât plecarea românilor de acasă în ultimii 20 de ani. Îngrijorător este că din România se pleacă chiar dacă nu mai este o țară cu standarde de viață scăzute“.
* * *
Începând cu data de 1 ianuarie 2007, executarea serviciului obligatoriu, în calitate de militar în termen şi militar cu termen redus, a fost suspendată în România. După 138 de ani de obligativitate, s-a trecut la serviciul militar pe bază de voluntariat. Fără prea mare succes. Dovadă că în timp ce unii tineri – și nu numai tineri – așteaptă să fie apărați de NATO, alții se gândesc să fugă dacă ar începe un conflict armat. Iar rezerviștii sunt – după cum ne-au tot repetat, în ultimele zile, chiar oficiali din armată – îmbătrâniți.
Rezist tentației altor comentarii și detalieri, dar îndrăznesc să-mi pun și să pun doar câteva întrebări. Retorice și cu atât mai dureroase întrebări!
De exemplu, cât de liniștită au conștiința cei care au decis ca tinerii aceștia pe care îi așteptăm ca, într-o situație de – Doamne apără și păzește! – război, să pună neîntârziat și neînfricați mâna pe arme și să lupte, să fie dintre aceia care au învățat în școală, după atât de desele revizuiri și modernizări din ultimii 30 de ani, din ce în ce mai puțin despre istoria neamului lor și geografia țării în care trăiesc?!
Iar din ceea ce, mult, puțin, învață, află nu adevărul istoric, ci pe cel denaturat, falsificat, subjugat nu știu cărei culori politice?! Că e „demodat” și „inutil” – cum cu amărăciune constata președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop – să afli despre trecut și despre biată țărișoara ta când ai tot viitorul înainte și lumea ți-e deschisă?! Țara și poporul unui Ștefan cel Mare zugrăvit mai ales ca un… Casanova, inclusiv de către unii ce se pretind istorici și nu ca un brav conducător care a înţeles că soarta sa şi a Moldovei depind de cum va duce războaiele, cum îşi va izola duşmanii cum şi îşi va alege aliaţii. Și a unui Mihai Viteazul neocolit nici el de detractori încât să pară un aventurier, un condotier, un mărunt militar. Țara eroismului și a jertfei de la Cotul Donului, ultimii veterani care au scăpat din iad stingându-se, demni, rând pe rând, în ultimii ani. Dar câte alte exemple nu ar putea fi adăugate?!!!
De unde să învețe despre patriotismul adevărat, nu de paradă, tinerii către care ne îndreptăm privirile acum și care tocmai au văzut la televizor cum cei care conduc țara aceasta și poporul ei nu și-au dat mâna, nici de această data, în aceeași Horă a Unirii?! Cum, împărțiți în tabere, împart și România în bucăți, ba și Dumnezeul de deasupra îl revendică ba unii , ba alții…
Și mă opresc aici, amintindu-mi de marele lider politic și militar Napoleon Bonaparte, cel care a spus că bastonul de mareşal se află în ranița fiecărui soldat.
Or, în țara care pierde un milion de locuitori la fiecare zece ani iar exodul românilor continuă să dea slabe semne de încetinire, pare că până și bastonul de mareșal a ajuns în desaga pribegiei prin lumea mare…
