80% din bolnavii de Alzheimer rămân nediagnosticați în România

Boala Alzheimer este mult subdiagnosticată în România, semnalează Societatea Română Alzheimer, potrivit unui amplu documentar prezentat de Hornews. În plus, diagnosticarea adecvată a acestui tip de demență poate dura chiar și trei ani de la debutul simptomelor. Asta pentru că este nevoie de o abordare integrată multidisciplinară, care se bazează inițial pe evaluarea cognitivă, urmată de examinarea neurologică, psihologică și pe analize de laborator. Cea mai importantă parte a procesului de diagnosticare o constituie, însă, evaluarea imagistică.
Un bolnav de demență Alzheimer se poate bucura de o viață normală mulți ani după diagnostic, cu condiția să fie diagnosticat în fazele incipiente ale bolii, să beneficieze de tratament optim și să aibă familia alături. „Cu cât diagnosticul se face mai rapid, cu atât amintirile noastre comune devin mai numeroase, în loc să se piardă“ este unul dintre mesajele care rulează pe site-ul Societății Române Alzheimer.
Totuși, diagnosticarea precoce se face precar în România, în contextul în care nu există nicio strategie națională de prevenție și tratament pentru boala Alzheimer, după cum semnalează Societatea Română Alzheimer aici. De altfel, și în ceea ce privește numărul persoanelor cu boala Alzheimer în România, statisticile sunt insuficiente. Medicii de familie raportează anual numărul de pacienți nou diagnosticați. Astfel, în 2022, au fost raportate de către medicii de familie 7.920 de cazuri noi de îmbolnăvire cu această maladie. Numărul total al persoanelor cu diagnostic de demență era în 2018 (ultimul an în care s-a făcut o statistică la nivel european și care a inclus și România) de 279.607 (1,43% din populație, proporție care ne situează în prima treime a topului prevalenței în Uniunea Europeană, pe locul al optulea).
Însă numărul real al românilor bolnavi de demența Alzheimer ar fi mult mai mare, estimează specialiștii. „80% din bolnavii de Alzheimer rămân nediagnosticați în România“, se arată pe site-ul Societății Române Alzheimer. Aceeași sursă semnalează că unul din opt oameni peste vârsta de 55 de ani are boala Alzheimer și că jumătate dintre cei peste vârsta de 85 de ani au această maladie.
Dacă în urmă cu câteva zeci de ani termenii „boala Alzheimer“ și „demență Alzheimer“ erau considerați sinonimi, în prezent, specialiștii consideră demența Alzheimer ca un stadiu al bolii Alzheimer. Boala Alzheimer debutează cu mulți ani înainte ca primele semne să se manifeste și evoluează în timp. Progresia este de obicei lentă și subtilă: de la forma presimptomatică a bolii – când au loc modificări anormale la nivelul creierului, la demența Alzheimer simptomatică (apar modificări la nivel cognitiv și funcțional). Modul în care evoluează boala variază foarte mult de la o persoană la alta, însă în cazul tuturor pacienților, urmează o progresie numită de specialiști continuumul bolii Alzheimer, potrivit Asociației Alzheimer Europe.
În stadiul preclinic al bolii Alzheimer încep să se depună în creier plăci de amiloid și acumulări ale proteinei tau. Boala poate să rămână în acest stadiu chiar zeci de ani, fără să apară manifestări clinice. Modificările de la nivelul creierului ar putea fi observate doar imagistic sau prin testarea unor biomarkeri, însă acestea nu sunt metode de screening și nu se realizează în mod obișnuit. Afectarea cognitivă ușoară poate fi un stadiu de evoluție normală a unei persoane care îmbătrânește. De altfel, în unele cazuri, această afectare nu evoluează odată cu înaintarea în vârstă, iar la unele persoane, se văd chiar îmbunătățiri în timp. Afectarea cognitivă ușoară în boala Alzheimer este diferită și este considerată, de fapt, stadiul simptomatic precoce al bolii Alzheimer, stadiul de pre-demență. Schimbările la nivel cognitiv în această fază sunt subtile, de cele mai multe ori și includ: mici probleme de memorie, dificultatea de a urmări firul unei conversații, probleme de orientare, de planificare și de luare a deciziilor. Touși, în stadiul pre-demență, nu este afectată major calitatea vieții pacienților.
În cele mai multe cazuri, boala Alzheimer este diagnosticată când a ajuns deja în stadiul de demență, cu pierderi semnificative de memorie și cu afectarea capacităților cognitive. Pe măsură ce demența avansează de la ușoară la avansată, tulburările de memorie se agravează, este afectată și memoria de lungă durată și apar, în plus, și alte manifestări care afectează independența și calitatea vieții pacientului: probleme cu alimentația, hidratarea, igiena, îmbrăcarea; găsesc cu dificultate drumul către casă și nu mai au nici orientare temporală; pierderea abilităților spațiale – persoanele afectate nu mai au capacitatea de a defini forme, mărimi și relația obiectelor în spațiu;probleme cu somnul – unii pacienți dorm ziua și stau treji noaptea; tulburări de înțelegere a limbajului; modificări de caracter (lipsa inițiativei, apatie, paranoia, agresivitate, impulsivitate, agitație).
* Imagistica, esențială pentru confirmarea diagnosticului
Boala Alzheimer este o afecțiune neurologică progresivă și, din păcate, în prezent nu există un tratament eficient care să vindece această maladie, procesul de degradare a celulelor nervoase fiind unul ireversibil. Totuși, cu cât diagnosticul este pus mai precoce în evoluția bolii și cu cât tratamentul începe mai devreme, cu atât pacientul va avea mai mulți ani cu o calitate a vieții bună. Schemele terapeutice disponibile la ora actuală pot atenua unele simptome și pot încetini progresia bolii pentru unii pacienți.
Este esențial, însă, ca orice persoană de peste 65 de ani să fie evaluată de un medic neurolog sau psihiatru la primele semne de declin cognitiv. Diagnosticarea adecvată a bolii Alzheimer poate dura chiar și 3 ani de la debutul simptomelor, după cum se arată aici. În diagnosticul bolii Alzheimer este nevoie de o abordare integrată multidisciplinară, care se bazează inițial pe evaluarea cognitivă, urmată de examinarea neurologică, psihologică, analize de laborator și nu în ultimul rând, evaluare imagistică. „Provocarea cea mai mare, însă, constă în faptul că, în stadiul precoce al bolii Alzheimer, modificările patologice nu sunt evidente imagistic sau sunt foarte subtile. În plus, de foarte multe ori, modificările observate sunt nespecifice, fiind dificil să ghidăm clinicianul spre un diagnostic sau altul“, spune dr. Monika Suto, medic specialist radiolog în cadrul Hyperclinicii MedLife Cluj.
Uneori, pentru a exclude alte cauze sau afecțiuni reversibile cu manifestări similare, cum ar fi disfuncția tiroidiană, depresia, abuzul de alcool, dar și efectele adverse ale unor medicamente ori carențele de vitamine, medicul neurolog poate solicita analize de sânge, electroencefalograma, puncția lombară sau testarea genetică. Însă imagistica medicală ocupă un rol esențial în confirmarea diagnosticului. „Rolul imagisticii este, în principal, de a ajuta la diferențierea bolii Alzheimer de alte tipuri de demență, precum și excluderea sau identificarea altor patologii, care pot avea un tablou clinic similar. Există două tipuri de investigații neuroimagistice: RMN și CT cerebral. Dintre cele două, examinarea RM este de preferat, datorită rezoluției sale superioare. Dar în cazul în care există contraindicații, și tomografia computerizată poate aprecia unele modificări structurale, contribuind astfel la diagnostic“, explică medicul radiolog.
RMN-ul cerebral permite vizualizarea structurii creierului și este, de altfel, cea mai sensibilă metodă imagistică pentru această regiune, utilă în foarte multe patologii. Medicul Monika Suto explică: “Imagistica prin rezonanță magnetică produce imagini anatomice detaliate, cu ajutorul unui magnet puternic și undelor de radiofrecvență, fără a utiliza radiații ionizante”. Referitor la cât durează și cum decurge investigația, medicul radiolog detaliază: „În funcție de protocolul de examinare utilizat (acesta depinde de diagnosticul suspicionat), examinarea durează în general între 30 și 60 de minute. Se folosește un dispozitiv special, similar unei căști, care este plasat în jurul capului și astfel pacientul este introdus în aparatul de RMN, care are forma unui cilindru. În timpul examinării, pacientul este rugat să rămână nemișcat, pentru a asigura claritatea și precizia imaginilor“.
Rețeaua MedLife este dotată cu 23 de aparate RMN și 16 aparate CT de ultimă generație în aproape toate orașele mari din țară, printre care București, Arad, Cluj-Napoca, Constanța, Galați, Iași, Sibiu, Timișoara.
Investigațiile imagistice sunt de ajutor pacienților și după ce au primit diagnosticul de boală Alzheimer, pentru monitorizare constantă și corectă. „Neuroimagistica este foarte utilă în aprecierea progresiei bolii și, ca atare, are un rol important în studiile clinice. În plus, unele studii arată că rata de progresie a modificărilor imagistice poate avea o valoare predictivă în ceea ce privește riscul de dezvoltare a bolii Alzheimer la pacienții cu tulburări cognitive ușoare. Pe de altă parte, însă, boala Alzheimer este progresivă și, din păcate, fără un tratament eficient, rolul monitorizării în practica de zi cu zi este limitat“, conchide dr. Suto.
Un pacient depistat în stadiu precoce cu boala Alzheimer și care beneficiază de tratament adecvat poate trăi până la 20 de ani de la primirea diagnosticului, speranța medie de viață fiind de 6 ani și jumătate.