Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare a trăit în perioada secolelor V-VI. S-a născut în satul Mogarisos din ținutul Capadociei, în estul Turciei de astăzi. Tatăl său se numea Proeresie și mama sa Evloghia, fiind amândoi credincioși și cucernici. Intră de tânăr în monahism, la o mănăstire din Ierusalim. După ce petrece alături de pustnicul Longhin, se retrage într-o peșteră din apropierea Bethleemului, unde timp de 50 de ani s-a hrănit doar cu ierburi sălbatice și legume. Datorită vieții sale, adună în jurul său mulți ucenici. Va ridica o mănăstire lângă peștera în care viețuia, unde va pune bazele vieții monahale de obște. De aici și supranumele de «începător al vieții de obște» – «chinoviarhul». Numărul persoanelor prezente în lavra Sfântului Teodosie ajunsese la 700, iar slujbele se săvârșeau în mai multe limbi (greacă, georgiană, armeană).
A luptat împotriva ereziei monofizite care, deși fusese condamnată la Sinodul al IV-lea Ecumenic, mai era prezentă în mintea unora, iar împăratul Anastasie I (491-518) devenise adeptul ei. Cuviosul Teodosie îi trimite o scrisoare împăratului, în care îi descoperă abaterile doctrinare. Din această cauză a fost închis, dar după moartea împăratului a fost eliberat.
Sfîntul Cuvios Teodosie cel Mare a trecut la cele veșnice în jurul anului 529. Trupul său a fost îngropat în peștera în care se nevoise în tinerețe, iar mai târziu a fost mutat în mănăstirea care îi poartă numele. Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare rămâne un model pentru monahii de pretutindeni și din toate timpurile.
