Ziua Culturii Naţionale este marcată în fiecare an, începând din 2011, la 15 ianuarie, data aleasă fiind aceea a naşterii poetului naţional al românilor, Mihai Eminescu (1850-1889).
Decretul pentru promulgarea Legii privind declararea zilei de 15 ianuarie ca fiind Ziua Culturii Naţionale a fost semnat la 6 decembrie 2010, iar Legea nr. 238 din 7 decembrie 2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 831 din 13 decembrie 2010.
Ziua Culturii Naţionale este marcată şi în alte ţări europene, cu acest prilej fiind omagiaţi oameni de cultură remarcabili, reprezentativi pentru fiecare stat în parte. În Spania, Ziua Culturii este marcată la data morţii lui Miguel de Cervantes, iar în Portugalia, în ziua în care s-a născut poetul Luis de Camoes. Ziua de naştere a lui Mihai Eminescu a devenit Ziua Culturii Naţionale şi în Republica Moldova, în urma hotărârii autorităţilor acestei ţări.
Preşedintele Academiei Romîne, Ioan-Aurel Pop, consideră că sărbătorirea culturii române de ziua lui Mihai Eminescu nu este o întâmplare, dintre toţi creatorii spirituali români marele poet fiind, „fără îndoială, reprezentativ”.
„El nu a fost declarat prototipul culturii româneşti de către vreo instanţă şi nici impus de vreo instituţie a statului, ci de viaţa însăşi, de marea personalitate colectivă a poporului român şi, prin urmare, el nu poate fi judecat, admonestat ori coborât de pe piedestal prin voinţa cuiva. Eminescu exprimă în opera sa, in nuce, întreaga istorie a culturii româneşti şi europene. Eminescu are versuri clasice precum cele ale lui Horaţiu, Vergiliu şi Ovidiu. El cântă dragostea galantă şi onoarea cavalerilor medievali ca odinioară trubadurii şi truverii, el detaliază Evul Mediu al lui Alexandru cel Bun, de la 1400, aşa cum făcea Victor Hugo în „Notre Dame de Paris” pentru spaţiul francez. Dar Eminescu anticipează şi lumea viitorului, proiectând, prin perceperea vitezei luminii şi prin universul ideatic al unei lumi în eternă mişcare, creaţia culturală şi ştiinţifică românească înspre ultimul secol al mileniului al II-lea şi înspre cel de-al treilea mileniu. Eminescu, născut la o dată precisă (15 ianuarie 1850) şi într-un loc anume (în Ţara de Sus a Moldovei), şi-a încheiat creaţia odată cu vârsta christică pământească, dar a fost atins de o aripă de înger şi a fost destinat eternităţii”, a afirmat academicianul , în 2022, cu prilejul sărbătoririi Zilei Culturii Naționale, pentru Agerpres.
Să ne reamintim astăzi, de Ziua Culturii Naționale, și a anivesrării a 174 de ani de la nașterea poetului național al românilor, Mihai Eminescu, versurile sale poeziei
„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie“, apărută în „Familia”, III, 14, 2/14, aprilie 1867, acum 157 de ani:
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!
