Sfinții Mucenici Tirs, Calinic, Filimon și Apolonie au trăit în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, în secolele III și IV. Din Sinaxar aflăm că, în timp ce un dregător împărătesc călătorea în Helespont, a fost întâmpinat de Tirs, mărturisitor al lui Hristos. Pentru că refuza să se închine idolilor, Sfântul Tirs este supus la chinuri îndelungate: i-au înțepat ochii, i-au sfărâmat picioarele, i-au turnat plumb topit pe spate, însă, prin puterea lui Hristos, a rămas nevătămat. A fost băgat într-un butoi cu apă spre a fi înecat, dar de îndată vasul s-a spart. A fost aruncat de pe un zid înalt, într-un loc în care erau țepi și cuie ascuțite, dar și de această dată s-a arătat nevătămat. La rugăciunea sa, idolii din templu s-au sfărâmat și Calinic, preotul păgân al idolilor, s-a convertit la creștinism.
Sfântului Calinic i s-a tăiat capul, iar Sfântul Tirs, pus într-un sicriu, și-a dat duhul în timp ce slugile împăratului au început să-l taie cu fierăstrăul.
În timpul prigoanei lui Dioclețian (305), mulți creștini din cetatea Tebei, în Egipt, au fost arestați și aruncați în temniță. Unul dintre ei, dascălul Apolonie, temându-se de chinurile la care avea să fie supus, dar nevoind să se lepede de Hristos, i-a propus unuia dintre temniceri să se îmbrace cu hainele lui și să jertfească la idoli în locul să u. În schimb, Filimon avea să primească 4 bani de aur. Filimon a fost de acord, însă, în momentul în care a îmbrăcat hainele lui Apolinie s-a umplut de harul dumnezeiesc și a crezut în Hristos din toata inima. Din acest motiv a mărturisit că este creștin și a primit în chip minunat Sfântul Botez printr-o ploaie care a căzut doar deasupra lui. La rugăciunea sa, cei patru bani de aur primiți i-au fost mistuiți în mână de un foc dumnezeiesc.
Apolonie, văzând cele întâmplate, a mărturisit și el fără rețineri că este creștin. A fost supus la multe chinuri: i s-a tăiat carnea de pe picioare și a fost târât prin tot orașul. Cei doi sfinți, Apolonie și Filimon, și-au aflat cu cinste sfârșitul prin tăierea capului.
