Deputatul UDMR Biro Rozalia a declarat recent că 29% dintre copiii României trăiesc în sărăcie relativă, fiind cea mai mare rată din statele membre ale UE, menţionând un raport al UNICEF pentru ţara noastră care arată că deşi există politici sociale, familiale, importante în România, eficienţa lor nu este suficientă, conform Agerpres. „Am avut o declaraţie politică numită „Solidaritate cu cei care nu-şi pot face auzite vocile”, susţinută chiar în pragul tragediei de la Odorhei, în care vorbeam despre acei copii şi familii care sunt în risc social, în categoria familiilor vulnerabile şi care nu au glasul atât de puternic încât să poată fi auzit. Ei cer cum pot sprijin şi ajutor, dar, de cele mai multe ori, vocile lor nu sunt auzite,” a afirmat, în conferinţă de presă, deputatul Biro Rozalia. Ea a menţionat, în context, Ziua internaţională a solidarităţii umane, 20 decembrie, marcată, din păcate, de tragedia internatului liceului din Odorheiu Secuiesc, dar şi de incidentele recente de la Universitatea Carolină din Praga, unde 14 tineri au murit nevinovaţi. „Îmi exprim condoleanţe pentru familia îndoliată de la Odorhei şi ne rugăm pentru viaţa fetelor din spital. Solidaritatea generată de acest eveniment tragic – în comunitatea locală, comunitatea maghiară în întregime, în ţară şi la nivel european, pentru că vedem şi Guvernul ungar care a venit cu intenţia de ajutor – este ceva care trebuie apreciat şi subliniat. Dovadă că există solidaritate, dar, din păcate, evenimentele tragice sunt cele care storc din noi acest sentiment sau îl aduc la suprafaţă,” a spus Biro Rozalia. Aceasta a prezentat date statistice privind fenomenul de sărăcie, afirmând că, în România, în perioada 2019 – 2021, un procent de 29% dintre copii trăiesc în sărăcie relativă. „Este cea mai mare rată din statele membre ale UE. Sărăcia relativă este bine definită, însemnând că familia respectivă nu are venituri suficiente pentru a asigura un trai normal şi trebuie să facă economii la consum de alimente, la utilităţi, servicii medicale, neînscrierea copiilor la şcoală. Au acces limitat la protecţie socială, la alimente, servicii medicale, la locuinţe,” a spus deputata. Potrivit acesteia, datele statistice arată o creştere continuă a acestui procent în ţara noastră. Într-un studiu realizat de organizaţia „Salvaţi copiii”, este menţionat, pentru anul 2021, numărul de 1,5 milioane de copii în risc de sărăcie şi excluziune socială, din care 95% fac parte din familii care nu îşi pot acoperi nevoile de bază (alimentare, bunuri de strictă necesitate şi medicamente). 53% din acest familii aşteaptă sprijin de la ong-uri, de la Biserică, autorităţi. Iar pentru majoritatea acestor familii, 90%, singura sursă de venit sunt alocaţiile de stat pentru copii, eventual sume mici din muncă ocazională şi ajutoare din străinătate. Statistica mai arată că 40% din aceste gospodării au avut venituri mai mici în 2022 decât în 2021, ceea ce înseamnă o adâncire a fenomenului. În 2021, una din zece familii din România nu avea posibilitatea să îşi încălzească adecvat locuinţa. O categorie foarte afectată în cazul acestor familii sunt cele monoparentale şi cele care au persoane sau copii cu dizabilităţi. În primul caz, 23% din acestea nu pot să-şi asigure căldura în casă. „Nu aş mai dori să mai dau cifre, dar vedem că fenomenul persistă şi, din păcate, se constată, de la an la an, o înrăutăţire a situaţiei. Politici sociale avem, dar rezultatul lor nu este suficient pentru a eradica acest fenomen”. Deputata a amintit un raport pe anii 2021 şi 2022, făcut de UNICEF, în care se stabileşte că, în planul de acţiune naţională, România trebuie să aibă politici mai extinse şi mai ţintite pe categoria vulnerabilă, trebuie asigurate măsurile de suport ale acestor politici şi acţiunile pentru punerea lor în practică, după care să se realizeze monitorizarea şi evaluarea lor. În opinia sa, ar trebui extinsă protecţia socială pentru copii, pentru a găsi acele forme de subvenţionare care ţintesc mai mult eradicarea sărăciei în rândul copiilor, trebuie găsite modalităţile prin care să fie asigurat accesul tuturor copiilor la serviciile de bază de calitate: îngrijire, educaţie, alimentaţie. Pentru părinţii acestor copii, a adăugat ea, trebuie găsite mai multe oportunităţi de angajare cu remuneraţie adecvată şi alte forme de politici pentru susţinerea familiei, focusate pe aceste familii vulnerabile şi nu în ultimul rând, trebuie găsite posibilităţi pentru a sprijini părinţii copiilor/persoanelor cu handicap, adaptate la nevoile specifice ale grupurilor ţintă.
