Lucian Avramescu (14 august 1948 – 12 decembrie 2021)
Cine-a vândut, cine-a trădat
Pentru un pumn de creițari
Pogonul ăsta de Românie ce-l ari
Cu dragoste, neîncetat?
Cine casa de sub tălpi ți-a vândut
Cu dușumeaua ei cu tot
Și-al mielului, pus în cârlige, bot
Și cimitirul cu morții pe care i-ai avut
Cine-i canalia cu capete multe
Ca șerpii ce-l încolăcesc pe Laocoon
Cine-s ei care privesc planeta din avion
Și pe noi ca pe insecte mărunte
Spune-mi numele acestei morți progresive
Care ucide tot ce apucă
Străjerii fruntariilor s-au îmbătat
Nu mai e nimeni să apere, toți sunt pe ducă?
Spune-mi tu, care știi
Tu care participi la jaf prin tăcere
Tot la fel de indiferent ai fi
De ți s-ar sui toți pe frumoasa-ți muiere?
Țara asta e femeia ta minunată
Mândră, cum spunea poetul, în toate cele
De ce-o abandonezi dezbrăcată în răspântii
Jefuită de cercei, de surâs, de mărgele?
Cu cine vorbesc? Cu tine desigur
Care ai putea să fii aici Dumnezeu
Cu soldatul din pluton, cu pălmașul, cu cercetătorul,
Cu cel ce scrie cărți și aș putea fi chiar eu
(Din volumul „Confesiunile unui mut care a vorbit cândva”)
