Demența nu este o afecțiune care se instalează brusc, luând persoana prin surprindere. Și nu este nici o afecțiune rar întâlnită. Dimpotrivă. Potrivit celor mai recente date oferite de Organizația Mondiale a Sănătății, peste 55 de milioane de oameni din întreaga lume suferă în prezent de demență, în fiecare an înregistrându-se aproape 10 milioane de cazuri noi. Demența este în prezent a șaptea cauză de deces și una dintre cauzele majore de dizabilitate și dependență în rândul persoanelor în vârstă, la nivel global, potrivit unui documentar prezentat de Hotnews.
Când ne gândim la demență, aceasta este caracterizată de pierderile de memorie și starea de confuzie. Într-adevăr, aceste simptome sunt specifice bolii Alzheimer, cea mai comună formă de demență. Dar nu sunt singurele. Necunoașterea semnelor subtile de demență, care nu sunt atât de cunoscute precum cele amintite, pot duce din păcate la o diagnosticare târzie și în consecință la o întarziere a începerii tratamentului care poate încetini evoluția boli.
Semnele precoce de demență, mai puțin cunoscute, sunt reprezentate de dificultățile de orientare în spațiu și problemele de limbaj. Persoanei afectate îi este greu, de exemplu, să urmeze un traseu care altfel îi era familiar (de acasă până la piață, de la medic până acasă etc), fiind nevoită să solicite indicații.
În privința problemelor de limbaj, semnele precoce includ dificultăți în găsirea cuvintelor și în exprimare, precum și o construcție incorectă – lipsită de logică – a propozițiilor.
Desigur, a uita din când în când cuvinte nu înseamnă neapărat că există o tulburare de memorie. Oricui i se mai poate întâmpla. Însă frecvența cu care se manifestă acest tip de comportament este aspectul îngrijorător care poate preceda instalarea demenței. „Dificultățile în găsirea cuvintelor, cele de exprimare și construcția incorectă a propozițiilor, pot să apară înaintea pierderilor de memorie”, a avertizat și dr. Arif Dalvi, neurolog și medic șef al Programului de tulburări de mișcare de la Delray Medical Center, citat de Medical Daily.
Lista simptomelor precoce nu se oprește la dificultățile de orientare și de limbaj. Mai există și altele care pot fi ușor trecute cu vederea, li se pot atribui în mod eronat alte cauze sau pot fi chiar ignorate. Potrivit dr. Stanley Appel, neurolog și director al Centrului Ann Kimball & John W. Johnson pentru Terapie Celulară, alte semne care mai rar sunt recunoscute ca fiind unele precoce de îmbolnăvire sunt reprezentate de dificultățile în îndeplinirea sarcinilor cotidiene (de la treburile casnice până la igiena personală), dezvoltarea unei sensibilități la zgomote și o modificare a gustului și mirosului. În ceea ce privește gustul, este vorba de un neplăcut și foarte deranjant gust metalic.
„Dacă gustul metalic nu dispare sau nu poate fi identificată o cauza a acestuia (igienă orală precară, probleme la nivelul sinusurilor, administrarea anumitor medicamente, chimioterapia sau radioterapia), ori dacă el se asociază și cu alte semne, merită luată în discuție existența unei demențe Alzheimer la debut sau a unei alte afecțiuni neurologice”, a declarat pentru Smartliving.ro dr. Evelyn Cristescu, medic de familie.
De asemenea, semnale de alarmă care trebuie luate în seamă sunt și schimbările bruște, nejustificate, de dispoziție și/sau personalitate. În cazul celui de-al doilea cel mai răspândit tip de demență (după boala Alzheimer), demența cu corpi Lewy, simptome precoce sunt halucinațiile. Trebuie însă subliniat că halucinațiile pot avea și alte cauze decât acest tip de demență. Și, nu în ultimul rând, pierderea auzului asociată vârstei poate semnala precoce demența, estimându-se că unu din nouă cazuri de demență sunt explicate pe baza acestei disfuncții auditive.
* Unele vitamine ar putea fi de ajutor în gestionarea simptomelor
Până în prezent, oamenii de știință nu au găsit un remediu pentru demență, dar diagnosticul precoce, stabilit de la apariția primelor semne, poate îmbunătăți calitatea vieții și poate încetini progresia bolii prin reducerea plăcilor de amiloid.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că suplimentele nutritive cu vitaminele A, B, C, D și E, precum și acidul folic, seleniul și zincul, ar putea ajuta la gestionarea simptomelor în bolile Alzheimer și Parkinson. În ceea ce privește boala Alzheimer, cercetările existente au arătat că vitamina B12 ar putea ajuta la stoparea formării proteinelor Tau, una dintre cauzele acestei afecțiuni. Autorii studiului afirmă că nivelurile de homocisteină, vitamina D, cupru și zinc ar trebui monitorizate îndeaproape la persoanele cu boala Alzheimer. În cazul pacienților cu Parkinson, nivelurile de vitamine B6, D, E și homocisteină ar trebui verificate în mod regulat.
Un studiu clinic prospectiv a sugerat si că nivelurile ridicate de participare la activități fizice de agrement sunt asociate cu risc redus de dezvoltare a demenței. Cercetatorii sustin cu tarie ca îmbătrânirea, factorii genetici, medicali și de stil de viață contribuie la riscul bolii Alzheimer și a altor demențe. Aproximativ o treime din cazurile de demență sunt atribuite unor factori de risc modificabili, cum ar fi inactivitatea fizică, fumatul și hipertensiunea arterială. Odată cu prevalența în creștere și lipsa medicamentelor neuroprotective, lumea stiintifica se concentrează pe reînnoirea strategiilor de prevenire a demenței. Neurologii sunt de parere ca exercițiile fizice sunt o intervenție-cheie pentru influențarea pozitivă a cogniției, inclusiv reducerea riscului de declin cognitiv legat de vârstă și demență.
Chiar dacă nu există o vârstă „oficială” pentru a face un screening pentru demență, este recomandat un consult de specialitate la apariția simptomelor care sugerează această afecțiune neurologică. Deoarece incidența ei crește odată cu vârsta, în special după 65 de ani, acesta este un moment bun pentru screening, respectiv efectuarea unei evaluări cognitive.
