Florin Tănăsescu
Cutuma e cam aşa: primii șapte de pe listele de candidați la alegeri trebuie să depună un legământ.
Lesne de înţeles că în prealabil – adică în faza locală, pe partid – se lasă cu păruială, cafteală şi alte obiceiuri interlopistice. Numai aşa se poate conduce o ţară.
Revenim la angajamentul-jurământ. Ăsta se face noaptea, prin munţi, la vreme de ceaţă şi pe şest.
Tartorul ăl bătrân – șeful filialei -, aşezat pe-o buturugă, întreabă candidatul:
„Barosane, juri să pui interesele noastre pe primul loc, pe-ale tale pe doi, iar pe trei, pe cine vrea mușchii tăi? Răspunsul e de genul:
„Jur să n-am nicio remuşcare. Voi pe treapta întâi a podiumului, eu pe doi și amanta pe trei. Dacă mă supără, alunecă pe patru și urcă nevastă-mea în locul ei”.
Urmează proba a doua:
„Dacă strigă galeria lu’ Dinamo, «”Oli, ola/ Să vină Denea», mai stai la meci?”.
Pătruns de friguri – am zis doar că era noapte și ceață – prezumtivul nefericit zice grăbit:
„În minutul doi plec din tribune, în minutul 34 sunt la aeroport, iar în prelungiri – deja am ajuns în Italia”.
A treia:
„Dacă printr-o întâmplare nefericită – Doamne ferește de vreo gafă a justiției din Cizmă!- eşti extrădat, ce faci?
Candidatul îngheață. Bea un ceai cu rom și revine la viață:
„Îmi pregătesc discursul pentru reporterii de la Digi 24. Le zic că-i blat politic, dar eu am încredere în dreptatea din Trinidad-Tobago”.
S-a întâmplat să vină la interviu unul cu ochii umflaţi cât cepele. Nopţi nedormite de teamă că nu prinde loc eligibil pe listă, d-aia!
Preşedintele a dat dovadă de milostenie, că l-a sfătuit:
„Măi, copile! Când vei ajunge în Parlament, să nu te văz la televizor cu ochii deschişi. Dormi, tată!”.
Mai nou, a fost chestionată și-o domnișoară, „Miss căzută la bacul dat a treia oară”.
„Scufiță Roșie, care va fi prioritatea ta?”.
Asta se uită în stânga și în dreapta ei (da’ și-a eșichierului politic), apoi ciripește:
„Să fac țoca-țoca, pe culoarele Parlamentului, plimbând o pisică și vreo trei hârtii”.
Cutuma – cum zic ei -, regula, cum ne amăgim noi, e ca-n Parlament s-ajungă spuma țării ăsteia.
Sunt ei ce ne trebuie? Dacă șeful de trib zice da, noi – așijderea.
Să vină alegerile, chiar de-ar fi să piară țara!
