Constantin Dumitru – Plopeni
Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare săptămână să citească materiale „cu parfum de epocă” despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru.
“GAZETA SPORTURILOR” LA PLOEŞTI / 1934
Câteva nevoi ale footballului prahovean. De vorbă cu d-nii col. Zagoritz, primar Manolescu, chestor Lilu, Koppes şi Nery. (Dela trimisul nostru special).
DE FĂCUT, ÎNSĂ, ÎL VOM FACE NEAPĂRAT.
– Când? Am încercat noi să punem termen obligaţiei pe care şi-o lua d. Manolescu. D. primar ne-a privit nedecis. Apoi, ne-a ţinut un crâmpei de discurs de calcule comunale: buget, trotoare, canal, pavaje, beton. Şi s’a eschivat, refugiindu-se într’un răspuns evasiv. De primar autentic:
– Sânt convins de utilitatea unui stadion. Îl vom face sigur. Îl vom face însă, când ne va îngădui bugetul.
ŞTRANDUL
– În schimb, a adăugat d. primar, în primăvară vom avea pe terenul expoziţiei, un ştrand. Un ştrand pentru care s›au şi semnat devizele necesare şi ale cărui cheltueli vor fi suportate de d. Duque, directorul societăţii Concordia.
DOI SUPORTERI AI PRAHOVEI
Vineri după amiază, niciun jucător al Prahovei n’a putut fi găsit. Erau toţi sechestraţi în case, pentru pregătirile de plecare la Arad. Am încercat deci să obţinem câteva declaraţii ale unuia dintre conducătorii galbenilor. Prin urmare, din nou telefonul.
– Alo, casa Kopes?
– Da.
– D. Kopes este acasă?
– Nu. Lipseşte din oraş.
– Şi când se ‘ntoarce?
– La ora 7 va fi la gară, fiindcă pleacă Prahova. D. Kopes, preşedintele Prahovei, putea fi prins la gară. Am căutat deci pe altcineva.
– Vorbiţi cu Nery! ne-a sugerat o soluţie d. Habat, activul depozitar al “Gazetei Sporturilor” la Ploeşti. Nu era o idée rea. Am sărit, deci în prima trăsură, împreună cu Ignat reporterul fotograf al “Gazetei Sporturilor”.
– Încotro? ne-a interogat birjarul.
– La “Zori de zi”.
“Zori de zi” este bodega lui Nery. Locul unde se întâlnesc de obiceiu prahovenii. În spatele tribunalului, trei firme mari, vestesc dedeparte că am ajuns.
D. NEGULESCU
Nery însă nu este aici.
– A plecat acum cinci minute! ne informează un domn gras, enorm de gras, de transpirat şi de volubil, care se prezintă ceremonios:
– Negulescu, tovarăşul lui Nery.
– Încântat !.. Venisem însă pentru Nery.
– A plecat acasă să se pregătească pentru plecarea la Arad! ne informează d. Negulescu, care ne solicită apoi o favoare. Râde încurcat şi îngână abea perceptibil:
– Ce-ar fi să fotografiaţi prăvălia?
O altă idée bună. În faţa obiectivului lui Ignat, d. Negulescu s’a fixat în uşa prăvăliei, gras şi zâmbitor.
– Atenţie, vă rog !
D. Negulescu îşi impune o mină gravă. De sărbătoare.
– Gata! Anunţă Ignat.
Ţăcănitul obiectivului a marcat secunda. Şi bodega „Nery et Negulescu” a fost trecută la nemurire.
– Mulţumesc! Se bucură d. Negulescu, care mai are încă o pretenţie:
– Uraţi Prahovei succes! .. Interesant suporter!.. Convins, dar calm.
D. CHESTOR ŞERBAN LILU
Al doilea supporter este d. chestor Lilu. Un supporter ceva mai nervos, căruia presa i-a dedicate câteva rânduri nu tocmai amabile, după matchul Prahova – Macabi, de Dumineca trecută.
– Presa însă a fost eronată! ne-a explicat d. Lilu. Fiindcă este inexat că am ameninţat pe cineva cu arestarea. Nu venisem pe teren în calitate de chestor, ci de supporter. Simplu supporter care-şi putea manifesta enervarea oricum. Şi care nu se găsea la primul incident cu arbitrii. Şi cu d. Szabo am avut o “discuţie”!…
– Cu d. Sza bou! ne-am amintit noi.
– Cu el! a confirmat d. Lilu. Nu l-am ameninţat însă nici pe d. Szabo, nici pe d. Bârsu că-l arestez.
– Chestorul, a intervenit în acest moment, d. Chiţu, membru în Liga de Sud, este foarte ordonat.
– Dovadă! s’a completat d. Lilu că am regretat incidentele petrecute la plecarea Macabilor. Şi că am şi făcut cercetări, pentru a stabili cine a spart geamurile autobuzului.
PLECAREA PRAHOVEI
Ora 7. Pe peronul gării, ultimul capitol al anchetei noastre. În jurul d-lui Kopes, toţi jucătorii Prahovei, mai puţin Dauche şi Obretcovici, plecaţi la jamboreea dela Eforie. Sânt aici: Zaharescu, Barasch, Ionescu, Muller, Popescu, Reingruber, Georgescu (Tarzan), Vasilescu şi Atanasiu. O singură rezervă: Epure. Şi inevitabilii suporteri: Nery, cu biletele de tren în mână, d. Buzescu şi Grecu, care împarte bună dispoziţie, cu glumele sale inepuizabile. Plus o doamnă: d-na Muller (soţia căpitanului Prahovei) care va însoţi deasemeni echipa la Arad. În faţa gării, obiectivul lui Ignat a concentrat toată echipa şi pe conducători, pentru o fotografie. Ultima fotografie. Mai sânt 10 minute până la plecarea trenului. Exact timpul necesar, pentru câteva declaraţii. D. Kopes nu vrea să se angajeze într’o declaraţie precisă:
– Ce credeţi că veţi face la Arad?
– Vom juca.
– Dar în privinţa rezultatului?
– Va câştiga cel mai bun.
Nery în schimb e mai categoric.
– Am mai învins odată pe Gloria CFR. Dece n’am învinge-o din nou?.
ULTIMELE MINUTE
Jucătorii s’au strâns cerc. Din mijlocul lor, Barasch ne furnizează ultimele informaţii:
– Cinci zile, am stat toţi la Cheia. Ne-am odihnit, am stat la aer, şi sântem într’o formă admirabilă. Ca să învingem, am dat şi lumânări la mănăstirea Suzana.
– Aşa că n’or să mai dea nicio lumânare în timpul matchului! A intervenit Grecu, în explozia de râs a asistenţii. Un şuerat de locomotivă a traversat peronul. Rapidul Dacia a intrat gâfâind în gară. Dela ferestrele unui vagon Dauche şi Obretcovici veniţi dela Eforie, dau veseli din mâini. Ceilalţi prahoveni îi primesc cu urale. Ultimele strângeri de mână, ultimele urări de succes, şi “Prahova” s’a instalat în vagon. Depe peron, suporterii o urmăresc cu zâmbete largi. Un nou şuerat. Locomotiva a gâfăit ostenită şi trenul s’a urnit greu.
– Succes! A explodat un suporter. Şi toţi ceilalţi l-au secondat într’un strigăt asurzitor.
– “Hip, hip, huraa!…
Prahova plecase la Arad, pentru matchul cu Gloria CFR.
(George Fulga – Gazeta Sporturilor, 23 iulie 1934).
