Florin Tănăsescu
Fin’că, prea des și prea ușor, unii iau peste picior aleșii acestui popor, un avocat s-a gândit că a sosit ora să le ia apărarea.
În gargara, adică pledoaria sa, apărătorul – fost fundaș ofensiv la echipa „FC Țara pe Apa Sâmbetei” – a invocat poreclele pe care unii dintre parlamentari le-au căpătat: „Tufe”, pur și simplu sau, și mai nașpa – „Tufe de Veneția”.
Redăm o parte din discursul său , care-a dat pe spate pe câțiva votanți insomniaci care l-au văzut la televizor cum gângurește.
Onorată populație,
Tufele de Veneția sunt în mentalul dumneavoastră colectiv. M-am documentat – deci nu vorbesc așa, ca să mă aflu în treabă – și aflai că această arbustă nici nu se există prin orașul ăla plutitor.
În plus, dacă la Camera Deputaților sau la Senat există astfel de specii, vă-ntreb: Ce rău v-au făcut ele?
Ai? Aud?
Vedeți că nu știți? Vă luminez eu: au tăcut patru sau opt ani. Unele, chiar 12. Că așa scrie la tabla înmulțirii că 4 X 3 mandate = 12 ani de tăcere.
În plus: doamnele tufe – autohtone sau de import – nu v-au zgâriat timpanul cu nimic. Ele doar au urcat pe scărița, adică scara, socială. Tiptil, așa. Nici c-ați băgat de seamă când și cum. E?
Eeeeeeee!
De asemenea, tufele orășenești – de Urziceni, de exemplu – au stat în pătrățelul lor. E drept, au mai ațipit câte-un pic în fotolii, dar care dintre dumneavoastră n-a adormit când le-a auzit, din An în Paște, fojgăind?
Putem să știm și noi? Adică eu, apărătorul lor.
Mai revin și arăt – nu cu deștul, că nu-i frumos – că aceste arbuștișoare delicate tac. De ce? Pen’ că sunt un fel de trestii, sau alte chestii, gânditoare. Cum ar fi – dau aici, la întâmplare, un exemplu – Socrate!
Așa că, vedeți ce podoabe – scuzați, comori! – aveți? Adică, avem.
Se pare că voi nu. Eu, da!
D-aia zic eu că țara asta – amplasată pe-un picior de plai, pe-o gură de rai – merită să fie îmbrobodită/ mpădurită cu astfel de arbuște.
Scuzați, arbuști!
Dumneavoastră vă văitați că se-nmulțesc și cresc. Și ce-i rău în asta? Dimpotrivă, e un lucru benefic pentru a-nlocui codrii de aramă, fabrici, uzine și mine.
Deci, zic: lăsați tufele în legea lor, iar dumneavoastră vedeți-vă de treburi: la sapă, la coasă, la plecat în străinătate în căutarea unui locșor mai bine plătit.
Iar duminica, vă odihniți.
A, dar nu în fiecare a șaptea zi săptămânii.
Când o fi să fie „Duminica alegerilor de tufe”, v-oți duce sau nu la biserică, dar la vot, musai! După aia mergeți și petreceți la grătare, la neamuri, sau bară la bară, pe Valea Prahovei.
Închei, că trebuie să mă duc să-ntind rufele pe sârmă. Nevastă-mea e plecată-n delegație, din partea Camerei Deputaților, la Veneția!
V-am pupat, pa!
