Luiza Rădulescu Pintilie
Dacă este adevărat că miracolul copiilor constă și în faptul că nu știm cum se vor schimba sau cine vor deveni, pentru câteva ceasuri, ieri, o foarte mică parte din acest miracol s-a lăsat dezvăluit sub cupola cunoscutului centru comercial ploieștean AFI, care a găzduit cea de-a doua ediție a „Târgului micilor antreprenori”, organizat de Centrul educațional “Step Up” Ploiești. Fiindcă forfota ușor de remarcat – și încă de departe! – de către oricine a trecut prin inedita zonă a micilor întreprinzători a însemnat deopotrivă energia aproape de nestăvilit a glasurilor și pașilor a zeci de copii cu vârste cuprinse între doi și șase ani, curiozitatea și uimirea lor în fața standurilor pe care primele observate au fost – nu e greu 
de intuit! – dulciurile și sucurile, dar și creativitatea, inventivitatea și originalitatea așezate, după priceperea lor, alături de părinți și bunici , în fiecare produs în parte, bucuria de a vinde și a încasa primii bănuți, dar mai ales aceea de a cumpăra, finanțați cu dărnicie – de la prima rugăminte sau de la primele… lacrimi – de părinți, toate având legătură cu prezentul, dar și cu viitorul lor. Nu este o noutate aceea că viața unui copil este un uriaș experiment și, fără doar și poate, un observator atent ar fi putut număra aproape patruzeci de asemenea experimente, câți micuți au trecut, în felul lor unic, prin experiența de ieri. O experiență pe care educatorii Centrului educațional „Step Up” Ploiești au gândit-o și au coordonat-o și din perspectiva misiunii și viziunii pe care și-a asumat-o această instituție care urmărește curricula națională de stat cu predare bilingvă română-engleză, în același timp completând programa și cu activități educaționale menite să îi dezvolte pe cei mici din toate punctele de vedere, cu accent pe dezvoltarea lor emoțională, pe stimularea inovativității, pe creșterea stimei de sine, a autonomiei și a independenței, a dezvoltării lor generale. Iar tot ceea ce s-a întâmplat ieri, condensat în câteva ore, exact astfel s-ar putea traduce din perspectiva noțiunilor, a conceptelor și a strategiilor educaționale. Din perspectiva copiilor, totul a fost mai ales joacă, dar în joacă se învață și lucrurile serioase! De aceea se și spune că, în fiecare zi, cei mari – părinți, educatori, fac, conștient sau nu, depuneri importante în băncile de… memorie ale celor mici. Dar dacă a fost ceva care aproape s-a simțit la fel și din partea celor mari, dar și a copiilor, acestea au fost… emoțiile. Ba, am îndrăzni să adăugăm că nu numai aceștia din urmă au învățat câte ceva ieri, ci și cei dintâi. Fie și doar la capitolul răbdare, testat din greu în fața avalanșei de rugăminți venite dinspre tentațiile de tot felul, al mofturilor și neascultării copilărești ! Până la urmă, un fel de oglindă fermecată în care părinții și educatorii i-au văzut, în ipostaze noi, pe micuții pe care îi cresc și îi educă, așa cum sunt ei azi și cum își imaginează că vor evolua și vor deveni mâine, văzând în același timp și ceva despre ei înșiși, cu maturitatea și experiența de viață pe care le au. Însă oricât de fermecată s-ar fi dovedit a fi această oglindă, tot nu ar fi putut cuprinde frumusețea fiecărui exponat în parte – de la decorațiuni la obiecte vestimentare, de la jucării la… dulcegării migălite mai ales cu sufletul, bucuria celor mici,chiar și presărată pe alocuri cu lacrimi “de crocodil”, mândria tinerilor părinți, indulgența bunicilor, mulțumirea educatorilor și, nu în ultimul rând, altruismul și gândul luminos de a dona bănuții strânși spre a-i fi alături unei fetițe a cărei copilărie e împovărată de tristețea și dificultățile de a urma, timp de un an, un program de chimioterapie. Dar, cu siguranță, toate rămân parte a miracolului pe care îl poartă cu sine fiecare copil, a ceea ce vor fi și vor deveni…
