Acestia au fost în zilele împărăției lui Diocletian, fii din părinți creștini. Zenovie, sporind în buna cinstire cea după Dumnezeu, a fost pus episcop al cetății egheilor, în care s-a și născut și a fost îngropat, făcând multe minuni cu numele lui Hristos. Fiind prins, a stat înaintea guvernatorului. Și acolo unde se afla el la întrebare, s-a dat singură pe sine și sora sa Zenovia. I-au bătut pe amândoi și i-au băgat într-o căldare plină cu smoală fierbând pe foc și fiind păziti cu harul lui Dumnezeu nevătămați, și-au primit sfârșitul prin sabie, și așa au luat cununa muceniciei.
