Florin Tănăsescu
Asociaţia Cămătarilor Evlavioşi – ramura suavă a ălora Fioroşi – a aflat cu stupoare că dom’ premier Marsel vrea să elibereze ţara de sub jugul caselor de pariuri. Zvonul a ajuns la urechile dezvoltatorilor şmenari-imobiliari, la Cultul „Păcăneaua, vieaţa mea”, şi la Asociaţia „Prost să fii, noroc să ai” şi la altele asemenea.
Audienţă, aşadar, la Cabinet.
Cu banii la chimir, Cămătăraşul cel duios – şeful interlopaşilor amintiţi mai sus – îi explică lui Marsel: „Bre, banu-i făcut să se-nvârtă. Adică să circule. Nu să stagneze în buzunarele voastre. D-aia zicem noi că măsura mata nu se potriveşte lu’ ţara asta. În plus, de ce crezi că bubuie – sau duduie, că io n-am cuvintele la mine – economia? Pen’ că se există jocurile astea. Şi ale voastre, da’ şi-ale noastre. Că de la noi ia pariorul banul cu dobândă mai mică decât aţi pus voi pe bacşiş!”.
(Marsel cade pe gânduri: „Bă, dacă-i greşită ideea mea?”).
Reprezentantul Asociaţiei „Dezvoltatorilor Imobiliari-Şmenari” vine şi el cu argumente tari: „Şefu’, ca să nu mai chirăie lumea că nu se construieşte ceva în ţara asta, noi inaugurăm casa de pariuri «Prost să fii, noroc să ai!».
E gard în gard cu Şcoala Gimnazială Văgăuna. Deja-i gata un tunel p-acolo, care face legătura între o sală de clasă şi casa de pariuri.
În curând, vă invităm să inauguraţi p-al doilea: cancelarie-păcănele. Am investit «caşcaval» acolo, doar nu ne-oi îngropa mata toată afacerea!”.
(Marsel ia în calcul şi varianta asta. Cu inaugurarea, panglica, chestie de imagine…)
Cultul Asociaţiei „Prost să fii, noroc să ai!” invocă vremurile de tristă amintire. Prin liderul ei, „Statul-Palmă-Cot în Bot” îi aduce aminte premierului: „Musiu, chiar vrei să ne-ntoarcem la timpurile alea… Ştii care! Când dădeam la colţ de cămin cultural, la lumină de felinar, cu zarul? Ai? Păi ce-o să creadă votantul? Că ţi-e dor de partidul unic!”.
(Marcel şi-aduce aminte de copilăria sa nefericită. O lacrimă pe obraz i se prelinge…)
Colac peste pupăză, mai aude şi sub geam pe unul fredonând: E omul cu toneta/ Un mic magazin foarte mic/ El îţi oferă reţeta:/ Câştiguri la loz în plic!”.
Şi-atunci a luat hotărârea mortală. I-a strâns pe toţi la un loc şi i-a întrebat: „Bă! De când există în ţara asta jocurile de noroc?”.
Răspunse Statul-Palmă-Cot în Bot: „De 34 de ani, Deviza a fost «Pariaţi responsabil pe-un guvern iresponsabil! Doar n-oi vrea mata să schimbi traiectoria ţării ăsteia»”.
(Marsel, pierdut în vise: „Poate, nu! Sau, poate, da!”)
