Luiza Rădulescu Pintilie
Așezată sub un nume intraductibil – DABADA, ce a întrunit acordul tuturor celor șapte artiști care și-au alăturat semnăturile, expoziția deschisă în aceste zile la Galeria de Artă Ploiești își găsește, cu siguranță… traducerea potrivită a interesantelor și ineditelor viziuni, simboluri și concepte pe care le propune din perspectiva fiecărui privitor. Având punctul de plecare într-o mai veche idee a unui filolog interesat de fotografie, colaje și instalații in situ cum este doamna Mioara Lujanschi și a artistei cu rădăcini ploieștene Delia Perrois Sechel (în foto) – care și-a făcut studiile la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, este membră în UAP România, dar trăiește în Franța și Elveția din 1994, fiind în prezent membră a VISARTE, asociația artiștilor vizuali elvețieni și profesor de artă la liceu și universitate în Franța – de a realiza un proiect inspirat de creația scriitorului avangardist Urmuz, cu preocupări în domeniul muzical și chiar în cel al picturii – având o perioadă în care a pictat în ulei, expoziția (curatoriată de acestea) se înfățișează drept “un omagiu, o reverență către mari personalități, scriitori și artiști, celui nominalizat deja (pe numele său real Demetru Dem. Demetrescu-Buzău) adăugându-i-se poetul Ion Stratan, Ștefan Roll, J.Kolar, Magritte, MAN Ray, Erik Satie etc) și un experiment în care ne -am amuzat toți 7, așa cum făceau Dadaiștii acum 100 de ani”, după cum ne-a mărturisit, chiar în atmosfera expozițională, artista revenită cu acest prilej “acasă”. De altfel, expoziția a fost vernisată deloc întâmplător pe data de 23 octombrie – în fața unui public numeros, spre încântarea artiștilor prezenți, impresionați inclusiv de brațele încărcate de flori ale vizitatorilor – având cumva legătură cu ziua de 23 noiembrie în care, acum un secol, Urmuz părăsea această lume, lăsând, iată, până astăzi, teme de inspirație.
“Personal, citind scrierile lui Urmuz, am fost fascinată de puterea expresivă a imaginilor create de frazele lui și de imposibilitatea de face o ilustrație, atât de bizar și ilogic este totul. Din punct de vedere plastic este în spiritul mișcarii Suprealiste și Dada, Futurism, cu deosebirea că el scria “Pagini bizare” în timp ce aceste curente artistice prindeau forma la Paris la Zurich și în Italia”, ne-a mai spus distinsa noastră interlocutoare. Foarte simplu scriind despre o expoziție atât de complexă, notăm că realizarea ei a durat aproape un an de dialog artistic între cei șapte artiști proveniți din spații diferite: Véronique Déthiollaz (Elveția), Glen Galleja (Malta), Mioara Lujanschi (România), Călin-Andrei Mihăilescu (România/Canada), Andra Panait (România), Delia Sechel-Perrois (România/Franța/ Elveția), Guy Schibler (Elveția/Franța). Potrivit organizatorilor, lucrările se concretizează “ în texte tipărite, fotografii, cărți produse manual, design multimedia, creații tridimensionale, lucrări grafice și colaje”, expoziția DABADA fiind compusă “dintr-o serie de grupări tematice care stau sub semnul nonsensului, al absurdulul, al bizarului însoțit uneori de umor negru: Camera obscură, Coase câmpii cu grație, Privirea lui Magritte, Ochiul gânditor, Urechea vorbitoare, Enigma Urmuz, Ospățul de aur, Corpuri alterate și DuoDeca-logos”.
În fapt, fiecare lucrare este rezultatul dialogului său cu operele celorlalți expozanți, ca un duo în alb și negru, între Da și Nu, obținând efectul de nonsens, absurditate sau ridicol, această “oglindire” reciprocă regăsindu-se și în modul în cadrul lucrările sunt expuse pe simeze în cadrul acestei expoziții-experiment care îmi permit să spun că ar merita un parcurs itinerant, cel puțin în țările din care provin artiștii semnatari.
„Urmuz este unul dintre premergătorii revoltei literare universale, unul dintre profeţii dislocării formelor sociale, ale gândirii şi ale limbajului din lumea asta”, scria Eugen Ionescu despre Urmuz.
În anii Primului Război Mondial, cuprinsul „Paginilor bizare” sporea necontenit, iar textele lui Urmuz s-au răspândit, probabil în copii scrise de mână, devenind oarecum cunoscute societății boeme din București. Cine va vizita expoziția – care rămâne deschisă până pe 1 noiembrie a.c. – va regăsi în mod cert și metaforele, și accentele avangardiste și reinterpretarea lor ca un interesant arc peste timp, inclusiv farmecul unic al scrisului de mână, întreaga expoziție deschizându-se cu o interesantă lucrare semnată de artista Delia Perrois, un elogiu adus, într-o proiecție pe un amplu manuscris, creierului uman care gândește, caută și creează, mâinii care scrie și, nu în ultimul rând, artei. Iar într-o vreme în care vorbim deja despre inteligența artificială și chiar despre valențele… artistice pe care le poate întruchipa aceasta, îmi permit să cred că emoția omenescului devine cu atât mai mult de prețuit…
