Cu „lupul” la radiolog: Dumitriu/ Experiment cu ricoşeu

George Marin

Aparatul cu Raze Pix nu avea cum să scape ocazia de a analiza evoluția lui Dumitriu în noua sa postură de apărător stânga. O noutate care naște curiozitatea asupra modului în care se descurcă un mijlocaș „de meserie”, dar care, în ultima vreme, apare mai des în poziția apărătorului dreapta. Incitarea aparatului a fost și mai mare atunci când l-a văzut titular în echipa din Arad pe Stahl, cunoscut ca un jucător foarte tehnic, dar unul care a prins cam rar titularizarea în ultima vreme. Oponent direct al lui Dumitriu, confirmat și de mersul jocului.
La conferința de presă de la final, Mircea Rednic, antrenorul arădenilor, a recunoscut că s-a gândit că în poziția de apărător stânga al Petrolului ar putea fi folosit Hanca, după cum a văzut el în ultimele meciuri. Dar este sigur că vulpoiul bătrân care este Rednic, trecut și pe la Ploiești, a pregătit meciul considerând că și alt ploieștean poate fi prezent în acea poziție. S-a văzut clar că Rednic a pregătit în special zona de atac, pe acea parte considerând-o veriga slabă a Petrolului. În cazul nostru, Dumitriu a fost atras deseori spre mijlocul terenului de adversarul direct, Stahl, pentru a lăsa loc liber fundașului dreapta, Căpușă, cu posibilitatea de a pătrunde pe spațiul liber și de a centra în fața porții petroliste sau pentru a iniția o combinație (min.3 – Stahl centrează după un schimb de locuri, 8 – „Dumi” nu reușește să blocheze centrarea, 26 – dar unde a fost schimbarea oamenilor în marcaj de partea petroliștilor?, 39 – „Dumi” îl admiră pe Stahl cum centrează, 44 – Dumitriu a rămas spre centrul terenului, se joacă pe partea părăsită de el, 65 – Căpușă scapă mingea în aut). Le-am amintit pe cele cu potențial mai mare de pericol pentru poarta apărată de Zima. Situația s-a repetat și după minutul 70, când Rednic a schimbat întreaga parte dreaptă arădeană, intrând Rareș Pop și Diogo Costa (min. 73 – centrarea lui Diogo Costa pentru ratarea lui Cooper, reluare mult peste poartă din poziție de ofsaid nemaiajunsă la judecata VAR).
În ceea ce privește poziționările lui Dumitriu, un mare rol a avut – credem noi – formația sa originală de mijlocaș, care îl „trage” spre centrul terenului. Situația s-a observat în multe momente, cea mai importantă fiind aceea din minutul 39, deja menționată. În plus, Dumitriu a lăsat senzația că nu are obișnuința distanței la care să efectueze marcarea unui adversar din poziția în care a fost folosit la meciul contra UTA, el fiind deseori cam departe, astfel lăsându-i adversarului o oarecare libertate în preluarea și manevrarea balonului (min. 34 – preluare slabă a lui Stahl, 45+4 – Stahl pătrunde în careu, 45+4 – centrare a lui Căpușă, 65 – departe de Stahl, fază amintită mai sus).
O altă meteahnă remarcată în evoluția lui Dumitriu– care sperăm să fie trecătoare – este că petrolistul are tendința de a se opri mai devreme din acțiune după ce mingea s-a îndepărtat de zona sa. Poate că nici poziționarea nu a fost cea mai fericită uneori nu numai în defensivă, ci ne gândim și la cornerul petrolist din minutul 68, când a stat la respingere împreună cu Jefferson, dar mult prea departe de careul arădean și UTA a preluat balonul în loc ca Petrolul să continue acțiunea. La fel, lui Dumitriu nu i-ar fi stricat mai multă decizie, mai multă hotărâre (min. 16 – s-a temut de fault și Căpușă a centrat pentru o ocazie arădeană stopată de Zima, 61 – în careul propriu, în fața lui Cooper). La fel, o doză suplimentară de intuiție i-ar fi permis lui Dumitriu să se extragă singur din marginea terenului pentru a putea oferi o variantă de pasă lui Rădulescu sau lui Musi, prinși în clinci cu adversari (min.80). Mai adăugăm că Dumitriu a fost depășit în viteză de Stahl (min. 5 – suplinit de Meijers, 75 – depășit, apoi rămas static și s-a născut a doua ratare a lui Cooper), dar și că există și reversul, Dumitriu prinzându-l din urmă pe Stanciu după ce fusese prezent în careul advers la cele două cornere bătute de Jair (min. 90+6). Tot Bart l-a suplinit pe Dumitriu la lansarea în adâncime trimisă de arădeni (min. 88).
Începând cu minutul 83, Dumitriu a revenit pe poziția de apărător dreapta deținută de Hanca după accidentarea lui Doua (min. 54). Pentru Dumitriu, acum s-a consumat perioada sa ofensivă cea mai intensă din meci. După eliminarea lui Cooper (min. 77), Dumitriu a jucat aproape un sfert din baloanele trecute prin gheata lui (14 din 57). Și aproape toate în ofensivă.
Dacă am ajuns la acest capitol, trebuie remarcat faptul că Dumitriu a fost deseori prezent în atac (min. 10, 11, 28, 37 – un-doi nefinalizat, 47, 55 și cvasi-permanent din minutul 82 până la final). Ofensiv, contribuția lui Dumitriu a cântărit prin centrările precise trimise, cinci, începând cu minutul 81, dintre care una i-a oferit lui Musi șansa golului (min. 12, punct anulat de VAR), iar alta a fost generatoarea șutului trimis de Rădulescu, lovitură deturnată de portarul arădean Iacob (min. 62). De menționat că doar una din centrările trimise de Dumitriu nu a fost precisă către un coechipier (min. 90)!
Despre cifre nu mai comentăm prea mult, le considerăm mai mult decât onorabile pentru cineva pus să facă ceva cu care nu este familiar. Cifrele arată că Dumitriu s-a străduit, chiar dacă este evident că el nu reprezintă soluția potrivită pentru poziția în discuție, ci doar una „de avarie”, în ciuda travaliului considerabil depus pe întreaga bandă stângă, plus activitatea intensă depusă în finalul meciului.
La conferința de presă de la finalul jocului, antrenorul Florin Pîrvu a numit desemnarea lui Dumitriu ca apărător stânga drept improvizație. În esență, da, improvizație este cuvântul potrivit. Aparatul cu Raze Pix a considerat situația drept experiment, având în vedere că Dumitriu îi urmează lui Hanca în poziția lăsată liberă de suspendarea lui Țicu. Da, prezența lui Dumitriu sau a oricui altcineva în acea poziție reprezintă un experiment pentru că a încerca să acoperi o „gaură” pe care nimeni nu a luat-o în considerare că se poate ivi (suspendare, accidentare ori transfer subit) reprezintă o scăpare în structura lotului petrolist care a eliberat un jucător ce putea ocupa poziția în cauză fără a se gândi la înlocuirea acestuia. Sperăm să fie doar scăpare și încă una rapid remediată. Problema pare minoră, dar devine majoră când aceasta duce la torsionarea posturilor în echipă nu numai de la o etapă la alta ci și în cursul unui meci. Schimbări care nu sunt deloc semne de polivalență, ci de încercare de a rezolva un puzzle. Iată o problemă de clarificat alături de asigurarea prezenței pe teren a cel puțin unui atacant adevărat care să nu mai colecteze pe merit fluierăturile tribunei.