Nicoleta Dumitrescu
Un fost premier, Ludovic Orban, anunță, sus și tare, că este nevoie de un referendum pentru revizuirea Constituției, pentru a se îndrepta ceea ce acesta a numit drept ”parodia penibilă” a proiectului de lege privind pensiile speciale, care a fost adoptat la începutul acestei săptămâni de Camera Deputaţilor.
Astfel, potrivit acestuia, parlamentarii partidului pe care îl conduce, Forţa Dreptei, şi-au propus ca până la finalul acestui an să strângă numărul de semnături necesare revizuirii Constituţiei, în sensul introducerii în Legea fundamentală a obligativităţii calculului pensiei pentru toate categoriile de angajaţi doar în baza principiului contributivităţii. De unde până unde acest demers, în condițiile în care pensiile speciale au suscitat și încă mai suscită atât de multe patimi? Cei care nu cu mult timp în urmă erau liberali get-beget și-au motivat inițiativa menționată prin faptul că – au susținut ei – în Constituţie se prevede că toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, or pensiile speciale reprezintă un privilegiu pentru beneficiarii acestora!
Cu adevărat, pentru beneficiari, pensiile speciale sunt ditamai privilegiul, dat fiind multele zerouri ale sumelor încasate lunar, însă, nici ei, politicienii parlamentari, nu ar mai trebui să-și plângă chiar singuri de milă! Dacă ar fi să-i doară, cu sinceritate, de grijile de zi cu zi ale poporului, ar trebui atunci să dea timpul în urmă și să-și aducă aminte de rezultatele unui alt referendum. Mai exact ale referendumului din anul 2009, când opt milioane de români au votat pentru trecerea la un Parlament unicameral și pentru reducerea numărului de parlamentari la 300.
De atunci au trecut 14 ani! 14 ani, degeba, timp în care Parlamentul a mers înainte în aceeași formulă, fără ca numărul de aleși să fie redus măcar cu un senator sau un deputat. Din ce motiv? Pentru că niciunul dintre cei care au stat pe scaunele din impozantele săli ale Palatului Parlamentului nu a dorit, cu adevărat, reducerea numărului de parlamentari. De ce oare? Pentru că, de fapt, nu se dorește să se piardă din multele și măruntele privilegii pe care le impune statutul de ales al neamului, privilegii care pot fi incluse tot în categoria… specialilor.
Pe de altă parte, mai sunt doar câteva luni până când va debuta anul 2024, un an și el la fel de… special, mai ales în privința multitudii de tururi de alegeri, inclusiv cele parlamentare. Cumva în următorul mandat Parlamentul va fi unul mai suplu, va fi unicameral și doar cu 300 de parlamentari? Nici vorbă! Ba, unii dintre actualii senatori și deputați se și văd stând în continuare, din 2024, alți patru ani, tot unde sunt acum, cu ecusonul de parlamentar la reverul hainei, considerând că merită din plin să aibă acces nestingherit atât pe principala poartă de intrare a Casei Poporului, cât și la multitudinea de facilități pe care o impune funcția obținută grație voturilor alegătorilor.
Prin urmare, anunțul unui fost premier că este nevoie de un referendum ca să nu mai existe discriminare în ceea ce privește veniturile din pensie, fiind mai mult decât necesară eliminarea pensiilor speciale, nu este decât o nouă dovadă de demagogie. De fapt, singura artă în care politicienii și-au arătat fidelitatea, fără să fie convinși că ar mai fi nevoie de vreo modificare, este arta demagogiei, de aici și ușurința cu care uită propriile promisiuni făcute acelora care i-au votat.
