V.S.
Un bărbat cu antecedente penale, din municipiul Câmpina, care se afla deja încarcerat în Penitenciarul Mărgineni ca urmare a unei condamnări la închisoare pentru distrugere, a mai primit o condamnare de un an și două luni de închisoare după ce, în vara anului 2022, s-a dezbrăcat complet, a urinat și s-a masturbat în public, în centrul orașului, infracțiunea la care a fost încadrat fiind ”ultraj contra bunelor moravuri”.
Sentința inițială, dată de Judecătoria Câmpina, în luna iunie 2023, a fost menținută de către magistrații Curții de Apel Ploiești, care au respins apelul inculpatului. Conform rechizitoriului întocmit de către procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, în seara de 13 iulie 2022, în jurul orei 20:45, bărbatul a provocat scandal în zona supermarketului Carrefour şi a clădirii Pieţei Centrale, ”s-a dezbrăcat complet şi, în faţa trecătorilor, a săvârşit gesturi indecente cu caracter exhibiţionist, respectiv s-a atins în zona organului genital, a efectuat acte specifice masturbării, a urinat, comportamentul lui lezând demnitatea persoanelor care se aflau în trecere în acea zonă”, dar le-a și adresat cuvinte obscene tuturor trecătorilor. Acesta se afla deja în spatele gratiilor, după ce a fost condamnat pentru distrugere.
”În ceea ce priveşte aspectele de ordin personal ale inculpatului, avute în vedere şi la primul grad de jurisdicţie, în cadrul procesului de individualizare a tratamentului sancţionator, se reţine faptul că inculpatul, în vârstă de 42 ani, a săvârşit prezenta faptă în stare de recidivă postexecutorie, în raport de condamnarea aplicată acestuia la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 4 luni prin sentinţa penală nr. ###/27.11.2014 pronunţată de Judecătoria ####### în dosarul nr.####/204/2014, definitivă prin decizia penală nr. ###/04.03.2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, fiind eliberat condiționat din penitenciar la data de 01.11.2018, cu un rest rămas neexecutat de 92 zile.
De asemenea, s-a constatat şi faptul că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză a fost săvârșită în concurs cu infracţiunile de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod penal și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă a închisorii de 1 an și 4 luni, cu executare în regim de detenție, prin sentinţa penală nr. ###/04.10.2022, pronunţată de Judecătoria ####### în dosarul nr. ####/204/2021, definitivă prin neapelare la data de 08.11.2022.
Prin urmare, în raport de natura infracţiunii săvârşite, în acest caz se impune stabilirea unei pedepse care să nu poată fi interpretată ca o iertare sau ca o minimizare a gravităţii comportamentului inculpatului şi care să armonizeze latura de sancţiune a pedepsei cu necesitatea reintegrării în societate a celui care nu de puţine ori a dovedit dificultăţi în a se conforma rigorilor legii penale.
Altfel spus, perseverenţa infracţională manifestată de inculpat pe parcursul vieţii de adult reprezintă un argument suficient de solid încât să conducă la concluzia că doar o sancţiune în cuantumul şi modalitatea de executare fixate la primul grad de jurisdicţie are potenţialul de a contribui în mod real la corijarea comportamentului indezirabil pentru societate al inculpatului.
Totodată, în mod corect au fost aplicate, în completarea represiunii ce rezultă din pedeapsa principală, pedepse complementare şi accesorii, faţă de gravitatea concretă a faptelor comise, care argumentează constatarea nedemnităţii acestuia de a exercita anumite drepturi prevăzute de lege.
În plus, nici afecţiunile de sănătate ale inculpatului, invocate de apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta în cursul judecăţii în apel, nu sunt de natură a justifica un tratament sancţionator mai permisiv, în contextul în care nu au condus în nicio manieră la alterarea discernământului acestuia la momentul săvârşirii faptei deduse judecăţii, după cum atestă şi mijloacele de probă administrate în cauză. De altfel, starea de sănătate a inculpatului a reprezentat motivul pentru care instanţa de fond a dispus luarea faţă de acesta a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol, în conformitate cu dispoziţiile art. 109 alin. 1 Cod penal.
Pe această cale, Curtea constată că instanţa de prim grad jurisdicţional a pus în mod judicios în balanţă criteriile care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, cuantificând sancţiunea aplicată inculpatului în deplin acord cu dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, prin reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, valorificând astfel atitudinea inculpatului de recunoaştere a săvârşirii faptei, precum şi în raport de regulile privitoare la recidiva postexecutorie, astfel că redozarea pedepsei, potrivit solicitării inculpatului, apare ca inoportună în opinia instanţei de apel”, se arată în motivarea sentinței definitive a Curții de Apel Ploiești.
