Luiza Rădulescu Pintilie
Tablouri și rochii, culori și texturi au transformat în aceste zile de septembrie spațiul expozițional al Galeriei de Artă Ploiești într-un univers aparte, ce poartă aceeași unică semnătură a pictoriței Simona Pascale, deopotrivă artist textilist și artist vizual, în fapt un artist aproape complet, a cărui valoare o intuiești chiar fără a-i cunoaște importantele recunoașteri naționale și internaționale. Absolventă a Universităţii de Arte “George Enescu” din Iaşi – Facultatea de Arte din cadrul Universităţii ”Dunărea de Jos” din Galaţi, specializarea “Pictură”, membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici din România – Filiala Galați, artista a ales să dăruiască publicului ploieștean, potrivit propriei sale mărturisiri, prin lucrările “făcute în Delta Dunării, cât și la mal de Dunăre, la Galați, un crâmpei din cerul și apele Deltei, așa cum le-am văzut eu”. Iar de aici încolo, privitorul poate descoperi – lângă alte culori măiestrit alese – și albastrul înaltului și pe cel așezat în strălucirea apelor de pe străvechi tărâmuri pontice atât în rama tablourilor, cât și în delicatețea mătăsii pictate ori a dantelei, a altor texturi înnobilate de armonii și culori încât până și manechinele înveșmântate în unele dintre rochiile expuse ți le-ai putea închipui pregătite să danseze în ritmurile celebrului vals “Dunărea albastră”.
Tablouri pentru oglindirea privirii și rochii pentru inimile ce bat în acordurile valsurilor frumuseții, astfel mi s-a înfățișat mie expoziția în care, peste jumătatea de ceas măsurată de orologiile prezentului, clepsidra trăirilor mele sufletești a suprapus clipele magice ale călătoriei cu gândul deopotrivă în locuri neștiute și în somptuoase săli de bal, dar și pe străzi obișnuite, pe care să le scoată din banal și monotonie și să le dea un plus de farmec și frumusețe, legate oricât de paradoxal ar putea părea de o aceeași măiestrie picturală care apropie, unitar și armonios, și pânza întinsă pe șasiu și textura veșmântului. Cunosc bine atmosfera unor ateliere micuțe de croitorie, dar și a unor mari case de mode, iar momentul în care am descoperit, chiar la intrarea în expoziție, un taior negru cu spate dantelat și guler splendid pictat mi-a îndreptat neîntârziat gândul la celebra creatoare de modă Coco Chanel, cea care a reinventat ținutele purtate de femei în secolul XX și ale cărei taioare fac și astăzi istorie, nepierzându-și, ci adâncindu-și frumusețea și misterul. Apoi, poteci, emoții, maluri, nostalgii și căutări trasate pictural în tablouri s-au suprapus înaintea privirii și a inimii mele cu florile, frunzele și arabescurile ce împodobesc, inspirat, luminos și cald, rochiile demne de o paradă selectă de modă. Iar dacă, în aceste zile, vă întrebați, aidoma artistei, “ Încotro?”, întâlnirea cu o asemenea expoziție ar putea fi o frumoasă destinație pentru inimă, privire și gând…
