Pierderea dinților provocată de parodontoză, o afecțiune prezentă la aproximativ 19% din populația adultă a lumii, poate duce la Alzheimer. Mai multe studii au demonstrat că bacteriile și inflamația de la nivelul cavității orale contribuie la degenerarea creierului, potrivit unui documentar prezentat de Hotnews.
Dacă nu sunt periați dinții și nu se folosește ața dentară, după câteva zile se dezvoltă o peliculă subțire și lipicioasă (placă bacteriană) care conține peste 500 de specii de bacterii, potrivit Asociației Americane de Stomatologie. Aceste bacterii produc acizi după ce persoană mănâncă sau bea ceva, mai ales dacă alimentele respective conțin zahăr. Iar acizii atacă smalțul dentar și pot duce la probleme grave pentru sănătatea dentară, dar și pentru sănătatea generală. Dacă placa bacteriană nu este îndepărtată, se poate întări pe dinți și se poate transforma în tartru dentar. Această acumulare de placă bacteriană și de tartru pe dinți poate cauza inflamația gingiilor, ceea ce reprezintă un stadiu incipient al gingivitei sau al bolii parodontale.
În cazul în care gingivita nu este tratată, inflamația devine cronică, gingiile încep să se retragă făcând loc mai multor bacterii să se acumuleze, până când sistemul imunitar, în încercarea de a elimina infecția, respinge dintele care se va slăbi și va cădea, în cele din urmă.
Inflamația nu rămâne însă localizată la nivelul cavității orale, ci se poate extinde în restul corpului. Inflamația cronică din corp poate, la rândul său, duce la neuroinflamație cronică în creier, cauzând neurodegenerare și având un rol cheie în dezvoltarea bolii Alzheimer.
Boala parodontală severă – inflamația cronică și deteriorarea gingiilor și a oaselor care susțin dinții – afectează aproximativ 19% dintre persoanele adulte, adică mai mult de 1 miliard de persoane la nivel mondial, potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății din 2022. Deși sunt necesare mai multe cercetări, studii recente au sugerat că sănătatea orală poate fi un factor de risc modificabil pentru Alzheimer, cel mai comun tip de demență.
Unul dintre primele studii care au documentat legătura dintre boala parodontală, pierderea dinților și boala Alzheimer s-a concentrat pe o cohortă de călugărițe vârstnice care făceau parte dintr-un studiu mai amplu asupra îmbătrânirii. După ce au studiat datele provenite de la 144 de călugărițe, cercetătorii au descoperit că pierderea severă a dinților era asociată cu un risc de demență de până la 6,4 ori mai mare comparativ cu persoanele care aveau o sănătate orală optimă. Alte studii mai recente au arătat, de asemenea, că o incidență mai mare a pierderii dinților era asociată cu declinul cognitiv. Într-un mic studiu din 2016, care a inclus 60 de pacienți cu demență ușoară până la moderată, parodontoza era asociată cu o creștere de șase ori a declinului cognitiv.
Un alt studiu, din 2017, care a implicat aproape 28.000 de pacienți taiwanezi, a arătat că persoanele care sufereau de boală parodontală cronică de 10 ani sau mai mult erau de 1,7 ori mai predispuși să dezvolte Alzheimer.
O meta-analiză din 2022, care a cuprins 47 de studii, a arătat că pierderea dinților și sănătatea orală precară sunt asociate atât cu declinul cognitiv, cât și cu demența.
Cu toate acestea, există mai mulți factori care creează confuzie și împiedică cercetătorii să tragă concluzii definitive cu privire la relația de cauzalitate dintre sănătatea orală precară și boala Alzheimer.
Unul dintre aceștia ar fi că rata mai mare a problemelor dentare la pacienții cu demență poate fi, mai degrabă, un simptom decât o cauză a declinului cognitiv. Persoanele cu demență au dificultăți în menținerea igienei orale și prezintă un risc crescut de a dezvolta boală parodontală, ceea ce înseamnă că asocierea dintre sănătatea orală și cea cognitivă poate fi bidirecțională.
Alți factori de risc cunoscuți pentru demență, cum ar fi fumatul și un nivel mai scăzut al educației sunt, de asemenea, asociate cu o sănătate orală deficitară. În plus, din cauza pierderii dinților, oamenii nu se mai pot alimenta așa cum ar trebui, iar lipsa anumitor nutrienți poate afecta sănătatea generală și funcțiile cognitive. „Oamenii ar trebui să fie conștienți că sănătatea orală este extrem de importantă. Deși nu le putem spune pacienților cu boli gingivale că vor ajunge sigur să facă Alzheimer, știm că parodontoza severă crește riscul de demență,” a precizat dr. Anita Visser, profesor de Stomatologie Geriatrică la Universitatea Groningen din Olanda.
Cercetările au arătat că bacteriile care trăiesc, în mod normal, în cavitatea orală pot infecta, de asemenea, creierul și pot contribui la neurodegenerarea specifică maladiei Alzheimer.
Un studiu din 2019 publicat în Science Advances a scos la iveală că ADN-ul bacteriei P. gingivalis, un patogen cheie al bolii parodontale, a fost găsit, în timpul autopsiei, în creierul pacienților cu Alzheimer. ADN-ul bacterian a fost detectat și în lichidul cefalorahidian al persoanelor diagnosticate cu boala Alzheimer.
În concluzie, deși studiile au evidențiat o asociere între sănătatea orală precară și riscul de dezvoltare a bolii Alzheimer, mecanismele exacte prin care bacteriile parodontale pot afecta sistemul nervos central rămân încă necunoscute.
În cele mai multe cazuri, dezvoltarea parodontozei începe cu dezvoltarea plăcii bacteriene. Pentru a preveni acumularea plăcii și, în timp, a tartrului, este important ca dinții să fie spălați corect cel puțin de două ori pe z, să se folosească ață dentară în fiecare zi, să se limiteze consumul de alimente și băuturi cu zahăr sau ca dinții să fie spălați imediat după ce au fost consumate produse cu zahăr; să se meargă la dentist la fiecare 6 luni pentru un control de rutină și igienizare.
