Florin Tănăsescu
Pe surse, s-a dus vestea că va fi reformă monetară. Adică, bancnota naţională nu va mai fi leul, ci piţula.
Cu o piţulă, de exemplu, poţi să-ţi cumperi o „sculă de sculă”. Un tuci, de exemplu, în care să fierbi prune şi alte poame, ca să nu crăpi de foame.
Decapiţula, logic, va avea valoare de zece ori mai mare. Cu ea poţi să-ţi iei un aragaz pe butelie, ca să nu clănţăni de frig. Caloriferul va fi mobilier.
Hectopiţula va fi moneda în care vor fi plătiţi angajaţii din primării, consilii judeţene şi alte instituţii d-astea. Evident, un primar va primi mai multe hectopiţule decât femeia de serviciu – această Fata Morgana din deşertul primăriilor în care nu găseşti nici urmă, darămite picior de angajat!.
Kilopiţule vor primi ăi de năduşesc pentru ţară. Vai!
Subdiviziunile sunt, fireşte, decipiţula, centipiţula şi milipiţula.
Paritatea piţulă/euro va fi ca aia ţara vândută la preţul de un quintal- hai, două!- de fier vechi.
Poate fi stabilită şi în raport cu rubla rusească, dar nu intrăm în detalii care pot stârnii mânii, nostalgii şi alte reacţii bizare…
Câteva detalii despre cum se manevrează:
La nuntă, când se dă darul, se va auzi ceva de genul: „De la socrul mare, pentru tinerii însurăţei, o piţulă, un godin şi-o lumânare!”.
Cum se strânge masa monetară de pe piaţă?
Păi, fiecare asociaţie de locatari va avea la parterul blocului „păcănele”. Rezistă cetăţeanul de la bloc să nu-ncerce o dată, de două, de nouă sau de nouăjnouă de ori dacă are noroc?! Nu prea!
Când va fi lansată la apă prima piţulă?
Păi, trebuie făcute licitaţii pentru tiparniţe şi studii de fezabilitate privind rezistenţa piţulei în faţa noului val de scumpiri.
În plus, şi editurile vor tipări manuale prin care să se explice naţiei că piţula a fost monedă care a circulat prin Bucovina până în 1918. Că prin anul ăla suntem, în multe privinţe, şi noi.
Aşadar, de la BNR-Isărescu&Asociaţii, în dar, o colivă sub formă de ţară şi-o lumânare!
Aprinsă sau stinsă, ce mai contează?
Se lasă frig. Vând godin. Piţule negociabile…
