Sfântul Ștefan cel Mare s-a născut din binecredincioșii creștini Bogdan Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, din neamul Mușatinilor, și din Doamna Oltea Maria, din neamul Basarabilor. Sfântul Ștefan cel Mare a fost domnitor al Moldovei între anii 1457-1504 și este cunoscut ca apărător al creștinătăţii. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat pe 20 iunie 1992. Potrivit tradiţiei, mergea de tânăr la cuviosul David Daniil Sihastrul. Așa se explică de ce nu a fost numai un apărător al ţării, ci și un mărturisitor al credinţei.
Slujirea Sfintei Biserici era o raţiune a existenţei sale. Nenumărate documente ale cancelariei domnești stau mărturie peste veacuri: «Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, care arzând de dumnezeiasca credinţă și iubire al cuvântului lui Dumnezeu fiind …». În pisania bisericii mari din Mănăstirea Neamţu, din 1497, stă scris: «Doamne Hristoase, primește biserica aceasta, pe care am zidit-o cu ajutorul Tău, întru slava și cinstea Sfintei și slăvitei Tale Înălţări de la pământ la cer; și Tu, Stăpâne, acoperă-ne cu mila Ta de acum și până în veac. Io Stefan Voievod …». Sfântul Voievod Ștefan a trecut la cele veșnice în anul 1504 și a fost înmormântat la Mănăstirea Putna.
