Acest fericit era de neam etiopian și la faţă peste tot negru, fiind sluga unui oarecare ce se afla la lucruri politicești. Pentru firea lui cea rea și pentru viaţa tâlhărească l-a gonit domnul său. Pizmuind el pe un pastor care l-a întors de la un lucru rău, s-a hotărât să-l ucidă. Aflând că acela este de cealaltă parte de apa Nilului și fiind apa mare, își luă sabia în gură și-și puse cămașa în cap și trecu înot. Dar pastorul prinzând de veste a fugit. Atunci el a junghiat patru berbeci aleși și înșiruindu-i pe o funie, a trecut iarăși Nilul înot. Mâncând cărnurile și vânzând pieile pe vin, s-a dus la soţia lui. Aceasta i-a povestit că este cu putinţă ca aceia care vor pot să se mântuiască prin pocăinţă. Acesta, în cele din urmă, venind întru umilinţă, din oarecare primejdie, s-a dus la o mânăstire și atât s-a pocăit încât a tras și pe soţia lui către Hristos prin pocăinţă. Iar oarecând șezând în chilia sa nimeriră la dânsul niște tâlhari, neștiind că el este Moise, pe care fericitul legându-i cu un ștreang, îi puse pe umeri ca pe un sac cu paie și-i duse la obște. Și zise către fraţi: „De vreme ce mie nu mi se cade să fac nedreptate, am aflat pe aceștia ce veniră să-mi facă rău. Ce porunciţi pentru ei?” Iar aceia dacă-l cunoscură că el este Moise, vătaful de tâlhari cel vestit și nebiruit, se mărturisiră lui Dumnezeu și se lepădară de lume și se făcură călugări foarte iscusiţi. De aceea trăind sfântul cu plăcere dumnezeiască si luptându-se cu demonul neastâmpărării, a murit fiind bătrân de 75 de ani, făcându-se și preot și lăsând 70 de ucenici.
