PAGINI MEMORABILE DIN ISTORIA FOTBALULUI PRAHOVEAN (XLIX): Dima. Tudor Dima

Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce ani la rând v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.

În episoadele anterioare, am descoperit portretele multor jucători sau antrenori remarcabili din istoria fotbalului din Câmpina. În acest episod vă propunem să-l redescoperim pe Tudor „Tudi” Dima, un mic „Napoleon” al fotbalului câmpinean, care a făcut multe lucruri și le-a făcut bine pe toate. A fost și fotbalist, și antrenor, dar și jurist. Și a avut rezultate excelente în toate domeniile. Și ca înălțime i s-ar fi potrivit alăturarea cu Napoleon, fiindcă, știți cum se spune, „esențele tari se țin în recipiente mici”.

Născut în Cadrilater
Născut pe 24 septembrie 1932, la Kalipetrovo, un sat din Cadrilater (azi în Bulgaria), într-o familie de aromâni (sau „machidoni”, cum mai sunt cunoscuți), Tudor Dima a crescut la Curtea de Argeș. Fratele lui Atanase Dima, cunoscutul „secund” al lui Halagian la FC Argeș, și-a făcut apariția în tricoul Poianei în 1952.

Descoperit la baraj
Cum l-a remarcat Poiana? Era în toamna anului 1951, când „Tudi” avea doar 19 ani. Partizanul Poiana Câmpina câștigase Campionatul Regional și lupta pentru promovarea în Divizia B (Divizia C fusese desființată în 1949) cu câștigătoarele altor Campionate Regionale. Prima adversară i-a fost Spartac Curtea de Argeș. În tur, Poiana a cedat în deplasare cu 2-1, dar în retur a defilat, 4-0 acasă, și a mers mai departe, eliminându-le ulterior și pe Locomotiva PCA Constanța (Farul de mai târziu) și pe Dinamo 8 București (Dinamo Obor de mai târziu).
„Atunci l-a remarcat Poiana. A jucat excelent în partidele de baraj. Ultima clasă de liceu a făcut-o la Câmpina. Apoi a intrat la Facultatea de Drept, la București, și așa a ajuns la Progresul”, a dezvăluit, peste ani, Tănase Dima, fratele lui. „Eram cinci frați fotbaliști, dar o singură dată am apucat să jucăm împreună în același meci”, ne-a mai povestit Tănase Dima.
„Tudi” fusese adus la Poiana ca să-l facă uitat pe Ion Zaharia, eroul promovării în B. Un an l-a înlocuit cu succes, dar apoi s-a transferat la Progresul București, fiindcă începuse cursurile Facultății de Drept.
La Poiana a revenit peste cinci ani, în ediția 1957-1958 și a jucat până în ediția 1963-1964, cu o mică pauză. A fost o extremă dreapta de mare valoare. A înscris doar 22 de goluri, dar le-a oferit pase decisive colegilor de le-a pierdut șirul. Vasile Bontaș, golgheterul all-time al Poianei în B, a și uitat câte goluri a marcat din pasele lui Dima.

Coleg cu Dobrin și cu Halagian. Și un gol istoric
Am menționat mai devreme că Dima a dispărut pentru o scurtă perioadă din lotul Poianei. Se întâmpla în campionatul 1961 – 1962, când a mers la FC Argeș, în Categoria A (Divizia A de mai târziu), unde antrenor principal era Ștefan Vasile (nașul lui Nicolae Dobrin), iar secund Atanase „Tănase” Dima, fratele lui „Tudi”.
A jucat 9 meciuri și a marcat un gol în primul eșalon al țării, la debutul piteștenilor pe prima scenă! Mai mult, Tudor Dima a marcat unul dintre cele două goluri din primul succes obținut de „alb-violeți” pe prima scenă a României, 2-1 cu Metalul Târgoviște, pe 10 septembrie 1961!
Etapa / data meciul / scorul goluri minute/
1. 20.08.1961 Dinamo Pitești – Dinamo București 3-4 90/-
2. 27.08.1961 Minerul Lupeni – Dinamo Pitești 2-0 90/-
3. 03.09.1961 Steagul Roșu – Dinamo Pitești 4-0 90/-
4. 10.09.1961 Dinamo Pitești – Metalul Târgoviște 2-1 90/1
6. 26.09.1961 CCA – Dinamo Pitești 2-1 75/-
8. 15.10.1961 Dinamo Pitești – Rapid 1-1 46/-
9. 29.10.1961 Dinamo Pitești – UTA Arad 3-1 90/-
10. 05.11.1961 Progresul – Dinamo Pitești 2-0 46/-
11. 12.11.1961 Petrolul – Dinamo Pitești 0-0 58/-

Apoi s-a întors la Câmpina, locul care i-a devenit „acasă” până aproape de sfârșitul vieții. În scurta perioadă petrecută la FC Argeș, Tudor Dima a avut colegi celebri, în frunte cu puștiul, pe atunci, Nicolae Dobrin (a debutat în acel sezon în primul eșalon la 15 ani neîmpliniți!), Florin Halagian, marele antrenor de mai târziu, și Ion Barbu, fost căpitan al echipei naționale!

Cele mai multe mandate la Poiana!
S-a întors la Poiana, unde a mai jucat până în 1964, la 32 de ani. În perioada 1964 – 1967 a jucat cu succes la Rafinăria Câmpina, în Campionatul Regional. La fel de important a fost și ca tehnician. Juristul de la Uzina Poiana a preluat Poiana în ultimele 4 etape ale sezonului 1967 – 1968 și a mai stat încă un an și jumătate. A mai avut un sezon, ce-i drept slab, 1972 – 1973, fiindcă echipa a resimțit teribil șocul retrogradării în „C” după o pauză de 20 de ani. Al treilea mandat și cel mai spectaculos l-a început spre finalul ediției 1975-1976.
A creat acea echipă, una dintre cele mai frumoase din istoria „alb-albaștrilor”, cu Șoacăte – Prunoiu, E. Șerban, V. Andrei, I. Negreanu – Cosarek, M. Ionescu, Fl. Manolache – Libiu, P. Preda, I. Pavel, care a readus Poiana în B în vara anului 1978, după o pauză de șase ani și care curând avea să le spulbere pe Rapid, pe Petrolul, pe Progresul. În B, n-a mai prins decât un tur, 1978 – 1979 .
În ediția 1984 – 1985, când Poiana se afundase din nou în C și părea incapabilă să revină, a fost chemat pentru a patra oară Tudor Dima, care a început să facă tot ceea ce știa mai bine, să inventeze jucători noi și o echipă în adevăratul sens al cuvântului. A început sezonul 85-86, dar a stat doar două etape, a fost înlocuit cu Vasile Bontaș, a mai stat pe bancă într-o rundă, iar apoi a fost înlocuit de Virgil Blujdea, care, din nou, lua de gata echipa construită de Dima. Poiana a promovat cu Petre Dragomir, dar a picat rușinos. În finalul ediției 1986 – 1987, cel mai rușinos din istoria echipei, fiindcă nimeni nu se înghesuia, a fost chemat din nou Dima. A cincea oară. Al șaselea și ultimul mandat de antrenor principal la Poiana l-a început în sezonul 1990 – 1991. Echipa nu mai avea jucători, trăia la limita subzistenței și retrogradarea n-a fost o surpriză. În primele șapte etape ale ediției 1991 – 1992, în Divizia C, tot Dima era antrenorul Poianei. A fost înlocuit de Gigi Mulțescu și, gata, munca lui la Poiana se încheiase, după șapte sezoane ca jucător și șase mandate de antrenor. În lipsa unor informații complete este greu de stabilit o ierarhie statistică, dar este foarte posibil ca Tudor Dima să fie antrenorul cu cele mai multe meciuri pe banca tehnică a celor de la Poiana Câmpina!
În toată această perioadă, dar și în anii în care a jucat sau a antrenat la alte formații din zonă (ICIM Câmpina, Minerul Filipești etc), Tudor Dima n-a renunțat niciun moment la meseria lui de bază, cea de jurist, fiind angajatul uzinei de la Poiana în acest rol. Mergea și pleda în fața instanțelor, apoi venea la stadion la antrenamente. A murit pe 9 mai 2019, în SUA, unde se stabilise de mulți ani.