Florin Tănăsescu
Amarnic vă-nşelaţi de nu credeţi că-n ţara asta sunt bălţi curgător-stătătoare-mioritice. Eu, de exemplu, am avut acces la una din asta.
„Oac, oac şi-un cozonac”, aud un broscoi cum doar la noi vieţuitoarele astea fac pe sirenele.
„Ce mişto!” am zis.
Mi-a stricat fengşuiulul un rac:
„Ce vrei, mă? Crezi că aici e pomul lăudat, să vii cu plasa de rafie?”.
I-am explicat că vreau să intru în audienţă la dom’ parlamentar Oac!
Racul a făcut trei paşi înapoi, cum îşi iau elan fotbaliştii care bat penaltiuri, şi m-a luat la 11 metri:
„Nefericitule, programează-te, că nu eşti riveran! Ai două variante: on-line şi on-lac”.
Colac peste pupăză, un candidat de bună-credinţă (nu râdeţi, că era să mor eu sughiţând!) m-a sfătuit amical:
„Pretenaş, nu te agita! În balta asta mirific-zgubilic-parlamenatară îmi mut eu mobila. Ştii cum e şmenul: «Pleacă Oac, vine-n locul lui un drac, Apoi pleacă dracu’ şi se-ntoarce Oac-ul»”.
Sincer până la Dumnezeu – adică până la alegeri – meseriaşul. Chiar am stat la palavre cu el.
M-am plâns ca prostu’ la el (iar el râdea, boul bălţii!) de prețuri, impozite, chestii, vulpi de mare.
„Găsim noi o soluţie! Partidul meu şi timpul le rezolvă pe toate. Noi şi timpul. Asta e ordinea!”.
Trecut-au anii. Balta mioritică bălteşte. Nea Caisă care-mi zicea că are prioritate înaintea timpului, chirăie: „Oac, oac şi-un cozonac!”.
Dau să-l strig, mă opreşte iar racul. Face de data asta şase paşi înapoi – cum fac fotbaliştii când bat lovitură liberă directă – şi mi-o dă la păianjen:
„Ai programare on-line sau on-baltă?”, îmi bagă placa.
I-am zis că dom’ parlamentar mă cunoaşte. Şi că partidul, nu timpul îmi rezolvă problemele.
„Vraja bălţii! Du-te acasă şi vezi-ţi de treabă!”.
Aud o pupăză dintr-o salcie proaspăt tunsă: „Cu-cu! Ce faci, votant nefericit?”.
Sictirit, i-am povestit.
Şi-atunci, coaja salciei prinse-a vorbi: „De treij de ani, şi cucu, şi pupăza, şi cioara şi broasca promit marea cu sarea. Tu auzi băltoaca asta cum face?”
„Tace!”.
„Aiurea! Face «Oac, oac şi-o colivă»”.
Dacă nu sunteţi riverani, puteţi vedea pe balta mioritic zgubilitică cum pluteşte-o fondantă.
Dacă nu sunteţi surzi, puteţi auzi: „Oac, oac şi-un colac!”
Nu de salvare! Cu lumânare!
