Florin Tănăsescu
Satul avea reper doar o clopotniţă. Altfel, ar fi fost ras de pe platforma Google Maps. Primar, vice şi locuitori erau un singur om – clopotarul.
Într-o zi, s- a auzit un „dang”!
Clopotarul a intrat la idei. A luat-o la sănătoasa spre clopotniţă şi… Şi s-a liniştit!
Era o muscă și, la rândul ei, se bătea de-o altă muscă.
Ca să întreţină vie atmosfera, bătea clopotul a mort. Adică, să dea impresia că mai trăia cineva pe-acolo, dar îi sunase ceasul.
Şi-atunci, aducea bocitoare – voluntare – de-l duceau la groapă. Astea se tânguiau de mama focului. Una, chiar a stat o săptămână pe decasept, că răguşise.
În cimitir nu intrau, fiindcă nu exista. Adică, fusese cândva, dar era bine conservat de buruieni, lemn câinesc…
Finalul îl ştiţi: „Fie-i ţărâna uşoară!”. Şi-apoi plecau. Se vedea pe Google Maps traseul lor.
Clopotarul mai preda şi la şcoală. Stătea la catedră, punea o întrebare, apoi fugea în bancă şi răspundea tot el. După aia băga direct într-a doua – adică lua viteză- , şi trecea nota în catalog.
Nu ne-ntrebaţi dacă era 10 sau 4, că nu-i frumos să tragem cu ochiul. Puteţi vedea dând zoom pe Google Maps.
Seara, aducea vaca de la păscut.
„Nea, boală!”, zicea. Iar vaca era de carton. Că doar nu vă-nchipuiţi că mai exista vreun bou, sau măgar prin zonă. Nici vorbă!
Dar Google Maps sesiza ceva mişcări pe-acolo. Deci, viaţa la ţară fremăta, ce s-o mai aburim?!
Într-o zi, pe clopotar l-au apucat fierbinţelile, frisoanele, chestii naşpa.
A sunat la „112”. A venit SMURD-ul şi i-a zis că-i caz de internare.
„Nici mort!”, a zis clopotarul. Şi-avea dreptate. Păi, cine să aibă grijă de animale şi alte angarale, de tot ce înseamnă idilica şi frumoasa viaţă la ţară?
A dat deci semnătură electronică la rubrica „Bolnavul refuză să fie internat”.
Starea i s-a agravat. Tuşea de trezea tot satul – adică pe el -, nu mai putea nici să bată clopotul când o mierlea cineva la mişto, aşa.
Până la urmă, a murit. Cine i-a ţinut lumânarea?
Ce întrebare! Tot el!
Cine i-a tras clopotul, cine i-a săpat groapa, cine l-a îngropat?
Hai, că sunteţi culmea! El, cine altcineva?
Cine l-a plâns? Păi, Google Maps!
Priviţi în ochii bătrânilor care stau la poartă, în satele din ce în mai goale. Nu vi se pare că nu ne mai aşteaptă pe noi? Ei aşteaptă o lacrimă de la Google Maps!
Ups!
