O persoană din cinci ar putea suferi de misofonie (reacții negative la sunete comune), potrivit unui studiu recent făcut în Marea Britanie, citat de Hotnews.
Auziți respirația soțului și brusc vă apucă nervii? Copilul cască zgomotos și simțiți cum vi se înfierbântă sângele în cap? Urâți mesele în familie pentru că vă disperă zgomotele produse de mestecatul celor de la masă? Sunete care pentru alții par să nici nu existe, vă fac să vă pierdeți mințile? S-ar putea să suferiți de misofonie.
Ca și fonofobia (teama de a vorbi cu voce tare), misofonia este o tulburare de care suferă oamenii hipersensibili la sunete obișnuite sau zgomote ușoare. Misofonia- cunoscută și sub denumirea de „sindromul sensibilității selective la sunete” – pornește de la un factor declanșator. La auzul unor sunete precum plescăitul, căscatul zgomotos, respirația ori sorbitul, persoanele care suferă de misofonie pot avea reacții emoționale puternice, cum ar fi furia, anxietatea sau dezgustul. Și par să existe multe asemenea persoane, după cum arată studiul recent apărut, realizat în Marea Britanie. Echipa de cercetători a studiat 772 de voluntari, dintre care 26 de persoane autoidentificate cu misofonie. Cei cu misofonie s-au declarat extrem de deranjați de sunete comune precum plescăit, respirație, sunete deranjante ca plânsul bebelușilor și țipetele oamenilor și sunete neutre, cum ar fi ploaia. Persoanele fără misofonie au reacționat, cum era normal, doar la plânsul bebelușilor și la țipete.
Acest lucru a confirmat faptul că persoanele misofonice au fost mult mai afectate de sunete decât ceilalți, deși la anumite sunete (plânsul și țipetele) toată lumea a reacționat la fel. Cercetătorii au remarcat că persoanele cu misofonie au prezentat semne de stres (transpirație, ritm cardiac crescut) la sunetele comune, plescăit și zgomot de respirație, dar au avut reacții extrem de asemănătoare cu ceilalți la celelalte sunete neutre (ploaia) sau deranjante (plânsul, țipetele).
În timp ce frica este reacția în fonofobie, furia este emoția dominantă în misofonie. Reacția fiecărei persoane este unică, deoarece depinde de condițiile specifice în care a fost experimentat sunetul și de orice evaluări anterioare ale acelui sunet. Înainte ca Jastreboff să introducă termenul de misofonie, au existat diferiți termeni pentru a descrie această stare, cum ar fi simptomul sensibilității la sunetul slab, sindromul sensibilității la sunet, toleranța scăzută la sunet și furia sunetului.
„Misofonia este mai mult decât să devii enervat de anumite sunete, este vorba despre a te simți prins sau neajutorat atunci când nu poți scăpa de aceste sunete și să pierzi lucruri din această cauză. Este vorba despre a simți că este ceva în neregulă cu tine pentru modul în care reacționezi la sunete, dar și despre a nu putea face nimic în legătură cu asta. Poate fi o ușurare să afli că nu ești singur, că și alți oameni reacționează în acest fel la sunete. Sau că de fapt ceea ce simți are un nume. Studiul nostru a surprins complexitatea acestei afecțiuni”, a declarat psihologul clinician Jane Gregory de la Universitatea din Oxford, coautor al studiului publicat în martie 2023.
Oamenii de știință spun că misofonia este o tulburare reală și una care compromite grav funcționarea, socializarea și, în cele din urmă, sănătatea mintală, deși se vorbește foarte puțin despre această afecțiune care a intrat sub lupa cercetătorilor de puțină vreme. Misofonia apare de obicei în jurul vârstei de 12 ani și probabil afectează mai mulți oameni decât ne dăm seama, spune psihologul Jane Gregory.
Folosind scanări RMN ale creierului, cercetătorii au descoperit că misofonia activează acea parte a creierului responsabilă cu amintirile pe termen lung, frică și alte emoții. Acest lucru are sens, deoarece persoanele care suferă de misofonie au reacții emoționale puternice la sunetele comune. Mai mult, demonstrează faptul că aceste părți ale creierului sunt responsabile cu apariția misofoniei. Tot în urma scanării creierului, cercetătorii au tras concluzia că persoanele care au misofonie prezintă cantități mai mari de mielină. Mielina este o lipoproteină care îmbracă celulele nervoase din creier. Cercetătorii nu știu încă dacă mielina în cantitate mai mare este o cauză sau un efect al misofoniei.
„Rezultatele noastre arată că misofonia este o afecțiune relativ frecventă și sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina în ce moment această afecțiune devine «tulburare» în ceea ce privește suferința, impactul și nevoia de tratament”, au concluzionat cercetătorii.
