Luiza Rădulescu Pintilie
Între o zi considerată sărbătoare a acelora care iubesc slovele adunate în pagini de carte (9 august) și sfânta zi rânduită să fie a uneia dintre cele mai importante sărbători din calendarul creștin ortodox – Praznicul Adormirii Maicii Domnului, Maica Vieții și a Iubirii (15 august), sâmbătă – 12 august, într-o așezare din nord – estul Prahovei, desfășurată între dealuri și apele râurilor Lopatna și Sărata – Surani, am trăit bucuria încredințării că lumina veșniciei aceleia născute în sufletul satului rămâne încă aprinsă atât timp cât – aidoma locului căruia i-am fost oaspete – continuă să fie trăitori aici oameni care nu numai că poartă în ei o iubire, o dăruire și o “ardere” față de pământul rădăcinilor lor ori căruia au ales să îi aparțină, dar le și răspândesc, luminos, în juru-le. De altfel, la chemarea de suflet a unui asemenea om – dascălul Niculina Grigore – m-am aflat, la ceasurile vecerniei înspre o sfântă zi de duminică, într-un cămin cultural care mi s-a părut a avea, într-o îngemănare pe alocuri tainică, deopotrivă ceva dintr-o sfântă biserică, dintr-o bibliotecă, templu al cărților, dintr-un loc unde se adună, la ospățul cuvintelor, al emoțiilor și al trăirilor frumos împărtășite oameni care-și sunt dragi, doritori de bine și de a-și fi alături. Lansarea unui volum de versuri – Ninaione (Cartea întâi), apărută nu cu mult timp în urmă la Editura A.M. PRESS și prefațată de Giorgiana Radu-Avramescu – sub încifrarea unei duble semnături ce adaugă numelui celei care m-a onorat cu invitația sa și pe cel al profesorului Ion Munteanu – amândoi ajunși la meritații ani ai pensiei, după îndelungate slujiri la catedră și neobosite implicări în viața comunității – a fost, de fapt, fastul pretext al unei întâlniri aparte, condusă cu delicatețea și căldura unei bune gazde de directorul Școlii Gimnaziale din Surani – Ionel Mihalcea și, de curând, preot paroh la Biserica Matița, alături de care s-a aflat și preotul paroh Constantin Manea, slujitor la biserica din Surani. O sală plină cu oameni de toate vârstele, îmbrăcați, spre bucuria privirii mele, nu numai cu haine “de duminică”, dar și cu alesele veșminte ale bucuriei și respectului, ale unei bunevoiri între oameni care mi-au dat, cel puțin în răgazul în care le-am fost alături, încredințarea mărturisită încă dintru început.
Fără a mă aștepta să deschid șirul acelora care au spus cuvântul lor către autorii cărții și aceia care le-au fost alături (Giorgiana Radu-Avramescu, prof. Ion Ioniță – primar al comunei Vărbilău, de pe Valea Slănicului, și cel mai vechi primar din țară, dar și acela care, după mărturisirea doamnei Niculina Grigore, a avut o înrâurire în povestea apropierii sale de scris, actorul Adrian Ancuța, tânărul teolog și profesor de Religie Andrei Munteanu – nepot al profesorului Ion Munteanu), am fost mai mult decât copleșită de tăcerea în care mi-a fost ascultat fiecare cuvânt, de aprobarea privirilor, de seninătatea inimilor la poarta cărora inima mea a bătut cu sfială și recunoștința de a fi primită de oameni trecuți prin viață, împliniți în rosturile lor, dar și de oameni tineri, în privința cărora îmi iau îndrăzneala să cred că merg pe același drum bun al celor care sfințesc locurile prin care trec. Iar cei din sate mi-am îngăduit să spun că au o dată în plus nevoie de astfel de… buni sfințitori, indiferent care este drumul pe care aleg să trudească – fiindcă în afara trudei nu cred că se poate făptui ceva, dar nici nu m-am sfiit să adaug că dascălii și preoții îmi par a fi purtătorii unei misiuni cu atât mai grele, dar și mai nobile. Iar celor cărora le-a fost dăruit și talentul și talantul de a mânui cu meșteșug, în vers, cuvintele – cum sunt și cei cărora le datorez prezența mea la ceea ce a fost cu adevărat un eveniment – adaugă, fără îndoială, și puterea dovedită a poeziei să bucure sufletele și chiar să le vindece. Nu întâmplător a fost înființată deja, în Anglia, o farmacie a poeziei, în care “poetul de urgență“ recomandă nu medicamente, ci poezii! Mai ales când este o poezie atât de plină de adevăruri, în care se poate regăsi orice cititor, calitate dovedită din plin și de volumul Ninaione – Cartea întâi și evidențiată de toți cei care au vorbit despre el. “Poetul e asemeni/Celui din Nazaret”, spune într-o asemenea poezie profesorul Ion Munteanu, iar dascălița Niculina Grigore mărturisește: “Toate poeziile mele, în care sufletu-mi cântă,/ Sunt poveștile mele, de doamnă căruntă/Îndrăgostită lăuntric de cuvânt/Și de frumos, și de ce-i sfânt“. Și la orice pagină ar deschide cartea cineva găsește o dovadă: Românul de rând; Țară de voievozi; Scrisoare către nepoții României; Rost; Încă ne adună cartea; Clopotele bocesc; Un ochi râde, altul plânge; Fiecare; Cernoziom etc“.
“Satul ca râu, țăranii ca sfinți”, a rostit actorul Adrian Ancuța din poezia cu același nume și, pentru câteva clipe, în sunetul de caval al tânărului David Năstase, înseși inimile celor prezenți au părut a suna precum argintul clopotelor la vecernie. Reîntoarsă în satul natal, dăscălița Niculina Grigore – căreia îndrăznesc a-i spune altfel prețuind vocația sa de educatoare și, mulți ani, de director de grădiniță – a înființat Asociația „Rădăcini în tradiție” și nimic din ceea ce înseamnă promovarea sufletului satului românesc nu e străin unor proiecte care merită toată admirația. Profesorul Ion Munteanu, devenit prahovean acum mulți ani, a educat generații după generații trecute pe băncile școlii din Șoimari, a fondat Fundaţia Culturală „Minerva Alexandrescu” din Şoimari și a zidit, în poarta casei sale, o troiță, loc de închinare și de rugăciune. Fiecare în parte dintre aceste gesturi – o cărare luminoasă, pavată cu bătăi de inimă și de conștiință, pe drumul dăinuirii veșniciei născute la sat. Și cu câtă modestie au vorbit despre ei înșiși dascălii – poeții Niculina Grigore și Ion Munteanu, cea dintâi mărturisind că viața i-a dăruit multe motive de bucurie, dar o… fericire de Oscar încă nu trăise, iar celălalt citind un adevărat poem dedicat femeii de Surani și felului său de a marca istoria așezării… Cât de frumos a spus cineva: cărţile sunt oglinzi – vezi în ele ceea ce ai deja înăuntrul tău! Iar eu nu am niciun dubiu că în oglinzi clare și luminoase s-au văzut cei doi autori ai cărții Ninaione – Cartea întâi și asemenea se vor vedea aceia care vor pătrunde înțelesurile cuvintelor așezate în paginile sale…
