Luna august, devenită emblematică pentru Muzeul Pietrei, din Sângeru – Prahova, prin concertul susținut de Alexandru Tomescu, la vioara Stradivarius, își va avea și anul acesta continuitate, cu o premieră – Festivalul Concurs Național de Poezie „Lucian Avramescu”, ediția I.
Luni, 14 august, orele 17.00, evenimentul IN MEMORIAM Lucian Avramescu se va desfășura astfel:
* Cuvânt de deschidere:
Ionuț Vulpescu, fost ministru al Culturii
Prof. Valentin Emil Mușat, scriitor
Emil Calotă, consilier județean
* Recital din poezia lui Lucian Avramescu în rostirea actorului Adrian Fetecău
* Decernarea premiilor Concursului Național de Poezie „Lucian Avramescu”
Juriul Concursului:Acad. Valeriu Matei, președinte;Florin Sicoie, scriitor; Gelu Nicolae Ionescu, scriitor
*Recitalul violonistului Alexandru Tomescu.
Din program:
Fritz Kreisler – „Recitativo și Scherzo Capriccio”
George Enescu – „Lăutarul” din Suita „Impresii din copilărie”
În cadrul evenimentului va avea loc și lansarea cărții „Scrisoare către tine – o sută de scrisori pentru Lucian”, apărută la Editura AMPress, omagiu adus poetului Lucian Avramescu de soția sa Giorgiana Radu-Avramescu, la un an și opt luni de la stingerea scriitorului din viață și în ziua în care acesta ar fi împlinit 75 de ani.
Participarea la evenimentul susținut în memoria scriitorului va fi fără percepere de taxă, ca în fiecare an, pentru iubitorii de muzică, de poezie, de cultură.
Pentru cele descrise mai sus, sprijinul a venit din partea Consiliului Județean Prahova; Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”; Ministerul Culturii, prin Direcția Județeană pentru Cultură Prahova; BES România – Beauty & Science; Revista „Itinerar” și Revista „Atitudini Vechi și Noi”, care va avea un număr special dedicat poetului.
Deosebirea dintre frunză şi om
Deosebirea dintre frunză şi om
E că frunza cade numai toamna
Asemănarea dintre un plop și alt plop,
Ca și dintre un om și alt om ține de silaba din care sunt făurite
În rest numai deosebiri
Tu, iubito, semeni cu mine
Dar asta doar în părțile laterale ale iubirii
Fiindcă în rest ne deosebim prin detaliul
Că ochii mei sunt verzi de căprui
Și ochii tăi căprui de verzi
Asemănarea dintre frunză și om
E că și omul și frunza
După ce cad se fac țărână
(14 septembrie 2021, Sângeru)
Prin pietre și statui îmi apăr neamul
Pe lume călăreți haini pun hamul
Și-o călăresc către o stea pustie
Și-n abundența de nimicnicie
Prin pietre și statui îmi apăr neamul
Cum să îmi apăr neamul de pieire
Punând pietroaie drept solid năvod
În calea mondialului prăpăd
Ca-n valuri de păgâni o mănăstire?
Uite așa, că nimeni nu le știe
Pe nimeni să le fure nu tentează
Un nene Gheorghe-n vis, cu mintea trează
A scris cu dalta-n pietre-o poezie
Guvernul n-a venit nici să le vadă
Nici cel de ieri, de azi și de mereu
Ateii nu îl văd pe Dumnezeu
Prinși lanț în furăcioasa lor paradă
L-au refuzat pe Constantin Brâncuși
Opera lui făcea azi cât bugetul
Ne-a dat-o gratis, dar n-a-nvinsa bietul
Academia noastră de mătuși
Se duce țara mea de râpă toată
Se duce-mpinsă de-un funest alean
Gunoaie ies deasupra an de an
Iar carul nu mai are nicio roată
De nu l-aș mânia pe Dumnezeu
Ochind această liotă de hoți
I-aș nimeri fără-a greși pe toți
Cu pietrele-adunate în Muzeu
Cine ne bate, cine dă din vid?
Istoria-n-sfârșit v-a pus la zid!
Nea Gheorghe, el care încă știe
Cu dalta-n piatră nemuriri să scrie.
(28 septembrie 2021, Sângeru)
Biserica din livadă
Fă o biserică, din piatră, fireşte
Zise îngerul meu păzitor
Grijuliu mereu să-mi dea o ocupație,
Altfel dormitam ca blegul pe pământ
Bine, zic eu, răsfățat de încredințare,
O zidesc, îngere, mai întâi cu liniile gândului meu pe hârtie,
Apoi pun piatră peste piatră
Dar ușă lasă-mă să nu-i fac
Pentru a intra în ea oricând rândunică și om și cer albastru, briza de seară și lumina zorilor care se crapă ca un havuz
De unde ți-a venit această idee, mă întrebă îngerul
Care locuia când pe umărul meu drept
Când pe umărul meu cel arătător
Fiindcă muții arată cu degetul
Ființei lor întregi
De la Dumnezeu care a făcut lumea ca pe o biserică fără uși
Și de la Înviere, fiindcă tot am intrat astăzi în postul cel aspru al răstignirii
Fii mai explicit, îmi ordonă cu blândețe
Cel ce oricum le știa pe toate
Ieșind din peștera de piatră a mormântului
După trei zile de viețuire în moarte
Iisus a dat la o parte cu palmele lui găurite de cuie
Piatra grea a intrării
Cei ce vor ieși din rugăciune, unii slăbiți,
Nu vor avea puterea să dea piatra ușii de perete
Apoi mai lasă-mă să-i pun stâlpi de meri roditori
Și de cireși vii cu fructe roșii ca niște mărgele
La gâtul femeilor care vesel rodesc
Fiindcă biserica va fi a iubirii
Iar livada va fi pentru copiii care-s rodul acestei
Împreunări de trupuri șl suflete primitoare
Între două rugăciuni zburdă dragostea, îngere,
Tot Atotstăpânitorul a rânduit asta
Tu și când faci o biserică
Și când zidești o poezie
Tot la iubire alergi cu gândul, zâmbi îngerul,
Care de felul lui era făcut fără râs și fără lacrimă
Frumos ca o piatră care dă din aripi
Zâmbi deci nezâmbitorul
Și am înțeles că pot pune pomi fructiferi de iubire
În biserica ce tocmai urcă spre turla ei care va mirosi a gutui și a floarea numită Mâna Maicii Domnului
(16 martie 2021, Sângeru)
Dalta cu care a cioplit lumea Dumnezeu
Și trage tu concluziile toate
Cele de mine încă amânate
Dacă în lumea asta cu suspine
Este jenant să-ți fie-n gânduri bine
Din piatră cresc în curtea mea gutui
Bătrâni și deveniți deja statui
Gânditu-m-am, cu mintea îmbătată,
Că drept au la o viață repetată
Pe pietre-a stat gândirea mea la sfat
Cu îngerul, cel mai înaripat
Și-am plănuit s-aducem înapoi
Ce au pierdut nevrednicii din noi
Sap și-am găsit statui din cela veac
Unele frânte, nimerite vrac
Comori de cremene și poezie
Scrise cu dalta parcă pe hârtie
Găsit-am dălți ca niște lungi creioane
Și chipuri credincioase stând în strane
Anahoreții de la început
Și amfore-femei, cu șold de lut
Și-așa, să nu spui nimănui,
Umplut-am curtea cu străvechi gutui
Mai am nițel, fiindcă trudesc greu
Să dau de dalta ce din minereu
Cioplit-a lumea însuși Dumnezeu
Şi-apoi, prea obosit, la fel ca El
Cobor sub pietre să mă culc nițel
Dar inima, ca jar nestins pe vatră
Va ocroti mereu livezi de piatră
(26 februarie 2021, Sângeru)
Doctorii au descoperit că sufletul e făcut din ţărână
Doctorii au descoperit că sufletul e făcut din ţărână
Ca oasele păsărilor zburătoare
Ca respiraţia îngerilor
Care se uită în ochii lui Dumnezeu ca în fântână
Cum să fie, cum să fie
Din ţărână sufletul
Ca o cărămidă de casă,
Casant ca o farfurie
Nu vom îngădui această blasfemie
Au spus asta în cor
Cei care nu aflaseră că toate vietăţile mor
Şi că ţărâna, cu al ei curcubeu
Stă şi sub unghiile lui Dumnezeu
Sufletul e alb, aproape sidefiu, imponderabil poate
Doctorii nu au dreptate
Cu toate că l-au cântărit
Şi i-au descoperit greutate
Greutatea lui, a sufletului îndrăgostit de stele şi lună
Nu pleacă în cer, spuseră îngerii,
Ci cade unde-i e locul
Aici, fiindcă şi Dumnezeu e alcătuit din ţărână
(27 februarie 2019, Sângeru)
Corespondent de război în cer
urc pe treptele vechi ale lunii
să relatez despre conferinţa ce-o organizează îngerii şi lăstunii
e şi un lift, mai comod, până la cer
dar eu treptele vechi le prefer
unde pleci, unde pleci, m-a întrebat iubita mea
nici n-ai apucat să-ţi bei matinala cafea
şi-apoi ce-o să zică despre tine, cei de sus, văzându-te-n pajama?
nu te formaliza, i-am zis,
îngerii sunt mai atenţi la scris
în cer nu dă nimeni nici o para
pe pijama
aşa am plecat, aşa am plecat
doar cu pixul la mine, semiîmbrăcat
aripile-mi crescuseră şi mie, iar între zei
puteam fi luat drept unul dintre ei
(4 februarie 2019)
