Florin Tănăsescu
Megieşul era ultimul om din sat. Nu prost, ci singurul care-avea car cu boi. Ăsta, evident, scârţâia. Dar nu asta era problema.
John, proprietarul, zicea dimineaţa, după ce dădea drumul la televizor: „Nea, boală!”.
Evident, niciun bou nu se sinchisea. Cu atât mai puţin unii de la…
(Vă spunem mai târziu de unde.)
Ultimul om din localitatea Zboară-Cioara era şi cam ciudat. Când nu plesnea din bici pe lângă boi, stătea pe codirlă şi cânta la muzicuţă.
Hotărât om! Adică, excludea varianta „Nici în car, nici în căruţă, nici măcar în teleguţă!”.
Odată, potera rutieră l-a amendat pe chestia asta. Şi-a doua oară! P-ormă l-a lăsat în plata Domnului. Că şi poliţiei îi picau greu vorbele-astea: „Nea, boală!”.
Deşi destinatară nu era „Administraţie pentru fiecare, siguranţă pentru toţi”.
(Vă zicem mai jos cine.)
Într-o zi, localnicul din comuna Zboară-Cioara (judeţul Fâl-Fâl, Ţara cu Mâl) s-a gândit să-şi stabilească domiciliul în căruţă.
I-a pus coviltir din termopan, antenă parabolică şi-un horn. Da’ au venit pompierii şi i-au zis că n-are autorizaţíe de stingere la incendiu. Deci, obligatoriu trebuia să arboreze pe căruţă tricolorul.
John, încăpăţânat, l-a arborat. Da’ nu pe codirlă, nu pe căruţă, nici pe capră!
Între coarnele unui bou!
Fiindcă nişte boi – nu toţi, dar destui – conduc azi căruţa asta, pe care ei o numesc ţară.
Unora – nu puţini – un „Fâl-Fâl” de drapel şi trei vorbe spuse în răspăr lângă el li se pare suficient să se dea patrioţi.
Şi d-aia mai zic unii ca John, sictiriţi de-atâta stat pe codirlă: „M-am născut într-un salcâm/Într-un cuib de cioară/ De sictir şi de amar/ Am plecat din ţară!”.
Ura şi la gară!
