Baby blues sau tristeţea postpartum este o emoţie normală după naştere, care afectează foarte multe dintre proaspetele mămici, a afirmat medicul Petronela Nechita, de la Institutul de Psihiatrie “Socola” din Iaşi, care spune că adaptarea la noul statut de părinte cere timp, întrucât naşterea unui copil schimbă obiceiurile anterioare.
Potrivit acesteia, legătura emoţională între mamă şi copil este extrem de importantă încă din primele clipe de viaţă.
“Contactul emoţional cu copilul eliberează un hormon natural numit oxitocină sau hormonul ‘iubirii’, al ‘îmbrăţişării’. Noi, oamenii, suntem fiinţe sociale şi avem nevoie să vorbim despre experienţele noastre, cu atât mai mult mămicile, care pe perioada sarcinii trec prin modificări hormonale importante. Modificările şi fluctuaţiile hormonale sunt principala cauză pentru tristeţea postnatală, cât şi pentru depresia postnatală”, a declarat, pentru AGERPRES, Petronela Nechita.
În opinia psihiatrului ieşean, stresul, nopţile nedormite, rutina dată peste cap, asociate cu teama de a nu se descurca în noul rol de părinte, pot fi copleşitoare.
«Baby blues sau tristeţea postpartum este o emoţie normală după naştere, care afectează foarte multe dintre proaspetele mămici. Totuşi, dacă aceasta durează mai mult de 2-3 săptămâni, ne putem deja gândi la o tulburare psihică, cum ar fi depresia postpartum. Experienţa naşterii unui copil cu toate implicaţiile familiale asociate este un eveniment care îţi schimbă viaţa, iar uneori poate chiar să declanşeze o tulburare psihică. Depresia postpartum este o tulburare prezentă tot mai frecvent la proaspetele mămici. Ea poate debuta în primele săptămâni sau luni după naşterea copilului», afirmă dr. Petronela Nechita.
Aceasta consideră că factorii care declanşează depresia postnatală sunt fie istoricul de probleme de sănătate, lipsa sprijinului din partea soţului, prietenilor sau celorlalţi membri din familie, fie evenimente de viaţă stresante, complicaţii ale naşterii.
«Simptomele depresiei postpartum pot cuprinde episoade frecvente de plâns, tulburări de somn, nelinişte interioară, lipsa energiei şi a motivaţiei, sentimentul de vinovăţie, dificultăţi de concentrare, tulburări de comportament alimentar. Se mai pot asocia: grija exagerată faţă de sănătatea acesteia, dureri de cap, dureri în zona pieptului şi palpitaţii. Sentimentul de vinovăţie se însoţeşte frecvent de ostilitate sau agresivitate, atât faţă de propria persoană, cât şi faţă de cei dragi. În formele severe ale tulburării psihice, mama poate să aibă inclusiv gânduri suicidare sau negative orientate spre copilul său», a explicat medicul de la Institutul de Psihiatrie Socola.
Ea a precizat că femeile care suferă de psihoză sau depresie postpartum au tendinţa să se izoleze.
«Singurătatea este de evitat, la fel ca şi izolarea, mai ales în perioada îngrijirii unui nou-născut. Chiar dacă un copil necesită multă atenţie şi supraveghere din partea mamei în primii ani de viaţă, aceasta are nevoie şi de alte persoane care să o sprijine în creşterea lor, îngrijirea unui copil mic poate fi stresantă şi epuizantă pentru un părinte. Rudele, prietenii şi partenerii proaspetelor mămici au un rol extrem de important în perioada sarcinii şi după naşterea copilului. Am doi copii şi încurajez fiecare mămică să ceară ajutorul unui specialist atunci când nu poate gestiona singură situaţiile copleşitoare şi îngrijirea micuţului său nou-născut. Este perfect normal să nu putem trece singuri printr-o situaţie nouă pentru noi», a transmis medicul psihiatru Petronela Nechita.
De asemenea, susţine psihiatrul, este recomandat să împărtăşim cu familia emoţiile şi stările prin care trecem, întrucât strategiile de auto-ajutor şi terapie duc la recuperarea completă a majorităţii femeilor, cu atât mai mult când intervenţiile au loc cât mai repede.
