Nicoleta Dumitrescu
Încet-încet, se fac pași în spate din funcții importante, chiar de ministru, în urma scandalului ”azilelor groazei”. Nimeni însă, până acum, nu și-a recunoscut deschis vina, admițând ”Da, am greșit și eu!”. În cazul miniștrilor de la Muncă și de la Ministerul Familiei, au fost ”gesturi voluntare”, după cum a apreciat chiar și șeful Guvernului, deși, în cazul Gabrielei Firea, demisia s-a făcut numai după ce aceasta, înainte de a părăsi funcția, a avut o discuție cu Marcel Ciolacu în dubla lui calitate, de premier și șef de partid. Odată cu preluarea rotativei la guvernare, liderul social-democraților încearcă să impună un alt stil de lucru, inclusiv în ceea ce privește disciplina de partid care se împletește cu activitatea guvernamentală.
Prin urmare, în cazul ministrului Familiei, deși opoziția a tot reclamat că acest minister a fost inventat de dragul Gabrielei Firea, aceasta, prinsă la jumătate, în acest scandal de proporții, s-a văzut că nu a prea avut încotro și a acceptat să-și dea demisia. Și-a asumat, pe față, vreo vină? Evident că nu, doar pe facebook precizând că a avut doar vina de a avea…încredere în oameni, fără să menționeze în cine anume, dar mai ales în ce context.
În fapt, recunoașterea vinei de a avea încredere în oameni spune, de fapt, totul! Pentru că la mijloc au stat, după cum s-a văzut, în urma informațiilor care au tot apărut în spațiul public, încrengăturile politicului de a propulsa anumiți oameni, nu pe merite și experiența acumulate într-un domeniu, ci pe bază de simpatii, prietenii, cumetrii, telefoane, pile și proptele!
Or, în România, tocmai acesta a fost și este principalul motiv al tuturor problemelor apărute în toate domeniile, și anume că partidele, odată la patru ani, după alegeri, și-au adus odată cu accederea lor la putere și ”specialiștii specialiștilor” pe toate funcțiile posibile. Așa s-a ajuns ca diverse persoane, cu încrederea oferită pe față de la partid, să ajungă în funcții cheie, de la miniștri până la secretari de stat, directori, consilieri, nu puțini fiind însă și cei ajunși pe post de ”băgători de seamă”. În fapt, cei din urmă au fost considerați mereu oamenii buni la toate, atât de buni încât, în paralel, au știut cel mai bine când și pe unde să se strecoare, astfel încât să-și facă și ei partea. Și ce parte!
Odată cu demisiile celor doi miniștri, în spațiul public s-a reiterat ideea că ar fi cazul ca nu doar de la PSD să se înregistreze demisii, ci și de la PNL și din partidele de la opoziție, având în vedere că și din aceste formațiuni politice sunt mulți care au avut tangență cu cei care au gestionat activitatea ”azilelor groazei”.
Însă, probabil că nu se va vedea așa ceva, pentru că trufia este mult prea mare – în cazul unor politicieni, a unor oameni susținuți politic – ca să fie îngenunchiată de gesturi, de fapt, normale. În fapt, ceea ce nu recunosc politicienii este faptul că din cauza lor nimic nu mai este cum a fost, și asta din cauza faptului că, după se știe, ”ai lor” i-au înlocuit pe ”ai altora”, de la alte partide. Și așa, de câțiva zeci de ani încoace, normalul a fost considerat ceea ce s-a făcut cu știrea și cu acordul politicienilor! Și să ne mai mirăm de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă?!?
