Acest fericit a trăit pe vremea împărăţiei lui Teofil, cel ce ura pe Hristos și lupta împotriva icoanelor.
Părinţii sfântului duceau viaţă strălucită, pentru că erau patricieni și drept-credincioși. Fiind crescut bine de părinţii săi, Vasile și Evdochia, a fost cinstit de împăratul Teofil cu dregătoria de candidat și a fost pus serdar mare peste oști, întâi în Capadocia, după aceea în ţara harsianilor.
Fiind el cumpănă dreaptă si dreptar, care păzea toată îndreptarea, făcea multe milostenii în toate zilele și ajuta pe văduve și pe săraci.
În scurte cuvinte, se purta și făcea tot felul de bunătăţi. Dumnezeiește vieţuind și căzând într-o boală trupească, și-a dat sufletul la Dumnezeu, iar robii lui, plinindu-i voia, l-au îngropat cu hainele lui cu care era îmbrăcat, fiind mărit de Dumnezeu cu multe minuni. Și s-a făcut mutarea moaștelor sale la Bizanţ în șase zile ale lui iulie, iar sfânta sa adormire, în 31 de zile ale aceleiași luni.
