Sfântul Atanasie s-a născut în Trapezunt, din părinţi creștini. Rămas orfan la o vârstă fragedă, a fost crescut de un ofiţer. Pe când era copil, își conducea prietenii în pădure sau în apropierea unei peșteri și juca rolul de egumen. Acest lucru a fost o prorocie, căci mai târziu avea să ajungă stareţ. După ce și-a desăvârșit educaţia, a intrat în monahism. La rugămintea lui Nichifor Focas (963-969), Sfântul Atanasie va ridica o biserică închintă Sfintei Fecioare Maria. Când participa la masa cu fraţii din mănăstire, își împărţea partea lui în așa fel încât, fără să își dea seama cineva, el nu mânca mai nimic în afara anafurei împărţite după Sfânta Liturghie. Plin de dumnezeiescul har, Athanasie s-a învrednicit de venirea la el a Născătoarei de Dumnezeu. Aceasta a scos în chip minunat apa dintr-o stâncă și i-a făgăduit că ea va fi întotdeauna Stareţa Lavrei.
Trecerea sa la cele veșnice i-a fost descoperită de Dumnezeu. Înainte de a inspecta lucrările de extindere a bisericii, Sfântul Atanasie și-a îmbrăcat hainele de sărbătoare. În momentul în care urca pe schele, s-a prăbușit cupola bisericii atât peste Sfântul Atanasie, cât și peste ceilalţi fraţi care lucrau la zidurile bisericii. Deși cupola a căzut peste el, trupul său a rămas nevătămat, neavând decât o rană la picior. Din această rană a curs atunci sânge, care a fost luat de fraţi cu grabă și cu care s-au făcut multe vindecări. După trecerea sa la cele veșnice, Sfântul Atanasie s-a înfăţișat de mai multe ori înaintea fraţilor lui, uneori ca să-i mângâie și să-i întărească, iar alteori ca să-i certe.
