Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce ani la rând v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.
În acest episod nu mai facem o incursiune în timp până în perioada interbelică sau în cea comunistă, cum v-am obișnuit, ci vă propunem portretul celui mai bun produs fotbalistic al orașului Câmpina din perioada post-revoluționară. O facem acum și pentru că este vorba despre unul dintre sărbătoriții lunii iulie. Dar, în primul rând, pentru că este vorba despre un jucător care a atins niște praguri greu tangibile astăzi: este cel mai scump jucător vândut vreodată de o echipă din oraș, jucătorul câmpinean cu cele mai multe meciuri la nivelul Ligii 1 și fotbalistul aflat la egalitate cu un nume uriaș local, Nae Georgescu, la numărul golurilor marcate în primul eșalon: ambii cu câte 46.
Vândut pentru o sumă pe care puțini o mai achită azi în România
Daniel Costescu n-a jucat cel mai mult acasă, la Câmpina, n-a marcat cel mai mult, n-a bătut niciun record pe teren, dar a stabilit un alt record. Daniel Costescu a fost cel mai scump fotbalist vândut vreodată de Poiana Câmpina în cei 18 ani post-revoluționari ai echipei. Asta pentru că în anii interbelici nu se făceau transferuri pe bani, iar în perioada comunistă tranzacțiile se mai făceau și pe bani, dar din „umbră”, fiindcă se mima amatorismul. Daniel Costescu a fost vândut la Petrolul Ploiești în vara anului 1998 contra sumei de 105.000 de dolari. O sumă apreciabilă în acele timpuri. Chiar și azi puține echipe mai dau astfel de sume pe jucători.
Cum a făcut „rocada” cu Vintilă
Născut pe 14 iulie 1976, la Câmpina, Daniel Ștefan Costescu a debutat la Steaua Sterom Câmpina, în sezonul 1994 – 1995, când de abia devenise major. În acel sezon, a stat cumva în umbra lui Ciprian Vintilă, un atacant cel puțin la fel de talentat, care marca la foc-automat. În sezonul viitor, după plecarea lui Vintilă la Poiana, a început el să dea goluri pe bandă pentru Sterom.
Vasile Bontaș, fostul mare atacant al Poianei, i-a simțit potențialul și nu l-a mai scos din echipă. În vara anului 1996, Ștefan Chițu a decis să facă „rocada”. L-a trimis înapoi pe Vintilă la Sterom și l-a adus pe Costescu. În primul sezon la Poiana, nici Costescu n-a impresionat. A jucat constant, dar a dat un singur gol.
Meciurile din Cupă i-au ridicat cota
În ediția 1997 – 1998, a urmat „explozia”. A jucat, din nou, constant și a marcat 14 goluri în campionat. Dar meciurile din Cupa României i-au ridicat și mai tare cota. În șaisprezecimile de finală, Poiana a întâlnit-o pe FC Național, vicecampioana țării și, totodată, finalista ediției trecute a Cupei. Costescu a marcat primul gol, „bancarii” au egalat pe final, iar la loviturile de departajare, tot tânărul atacant a transformat penalty-ul decisiv, șutul său rupând plasa porții la propriu. În „optimi”, a urmat Steaua, campioana și deținătoarea Cupei. În minutul 1, Costescu a tras puternic, Ritli a scos greu, iar Stegaru a marcat. Ofertele au început să curgă. Steaua, FC Național și Petrolul l-au vrut. Ploieștenii au licitat serios pentru a-l avea. Erau timpuri în care Petrolul nu prea plătea pentru aducerea de jucători sau dacă o făcea, achita prețuri modice.
„Chițu” s-a impus la Petrolul
Ploieștenii l-au botezat imediat „Chițu”, după numele patronului echipei de unde venise, mai ales că atât fostul motociclist, cât și tânărul atacant aveau prenumele Dan Ștefan. „Chițu” a debutat în Divizia A în etapa 1 din sezonul 1998 – 1999, într-un meci Olimpia Satu Mare – Petrolul Ploiești, 3-0. A scos un penalty, ratat de Octavian Grigore. În timp, el și-a construit reputația de vârf foarte speculant, care știa să obțină foarte ușor lovituri de pedeapsă. Nu cădea secerat ca Lăcătuș, dar avea inteligența de a intra în contact cu fundașii adverși exact în momentul decisiv și să cadă nu teatral (cum o face Florin Tănase), ci convingător. N-a făcut nimeni nicio statistică a loviturilor de pedeapsă primite de Petrolul în perioada cât a jucat Costescu, dar cele mai multe îi aparțin lui.
A umilit-o pe Steaua
În primele patru sezoane la Petrolul a dat 27 de goluri, dintre care trei în poarta Stelei, în celebrele victorii cu 5-1 și 4-1, din sezonul 1999 – 2000. În 2002 – 2003, a trecut în lotul Astrei, când s-a încercat formarea unei singure echipe la Ploiești. Și a dat 10 goluri. A revenit la Petrolul, a mai marcat 3 goluri, iar apoi a început să se plimbe. FC Argeș, Unirea Urziceni, Ceahlăul Piatra Neamț și Dacia Mioveni au fost „stațiile” pe care le-a mai bifat în A, iar în B a mai jucat la Progresul București și Delta Tulcea. Și-a încheiat cariera în Elveția, la formația din Liga a treia FC Baulmes, unde a evoluat în perioada 2010 – 2012.
Câmpineanul cu cele mai multe meciuri în A
În tricoul Poianei, Daniel Ștefan Costescu a strâns 61 de meciuri și 15 goluri. El este jucătorul câmpinean cu cele mai multe meciuri în prima divizie a țării – 235 de jocuri. El este urmat de Nae Georgescu, cu 211 apariții în prima divizie, dar în anii ’50-’60, campionatele aveau mai puține etape. A marcat 46 de goluri în primul eșalon, la fel ca legendarul Nae Georgescu. N-a jucat în cupele europene, nici în națională, cu toate că Ladislau Bölöni l-a luat în anul 2000 la un turneu în Algeria. În Divizia B, Costescu a strâns 142 de goluri și alte 46 de goluri. În divizia a treia din Elveția, a bifat 19 meciuri și 8 goluri, dar acolo s-a dus după ce trecuse peste o accidentare gravă pe care a suferit-o în timp ce evolua în tricoul celor de la Delta Tulcea.
