Nicoleta Dumitrescu
Curg, deja, amenzile și avertismentele după primele controale efectuate în țară la centrele de ocrotire socială. S-a pus, astfel, în aplicare, demersul pornit de la Palatul Victoria, prin care s-a cerut ca, la nivel național, să se vadă dacă, pornind de la exemplul din Ilfov, al “căminelor groazei“, exista și alte cazuri similare.
De pe margine, în același timp, continuă spectacolul venit dinspre unii dintre politicieni, atât de la putere, cât de la opoziție, care, arătându-și surprinderea dar și indignarea în legătură cu ceea ce se tot află în urma descinderilor din centrele sociale din Voluntari, cer acum, care mai de care, să se miște lucrurile în sistem. Și repede, și bine! Ceea ce nu-i împiedică să fie extrem de vocali, să-și arunce vina unii asupra altora, ca de fiecare dată, recurgându-se inclusiv la plângeri către forurile europene. Ba, mai nou, cei din opoziție chiar au făcut solicitare în vederea înființării unei comisii de anchetă parlamentară, tot pe tema abuzurilor din centrele sociale, considerând că vina aparține, în mod special, celor care sunt acum la putere.
De altfel, nu este pentru prima dată când, în urma unei situații grave, care atrage atenția opiniei publice, se fac valuri după valuri , în speranța că adevărul se va afla, iar adevărații vinovați vor plăti și altfel, nu doar cu funcția. Ehee, câte alte situații nu au mai fost când s-au descoperit cazuri grave, iar după ce s-a făcut un pic de scandal, ulterior s-a așternut liniștea?! Iar acest lucru s-a întâmplat pentru că a existat mereu jocul de-a pititea din spatele adevărului, cu buna știință a unora și a altora, bazându-se pe faptul că au, la rându-le, și acoperire… politică.
Revenind la subiectul cu centrele sociale, era de așteptat ca, pe fondul multor lipsuri, inclusiv din punct de vedere legislativ, să existe toleranță la nereguli, iar adevărul să nu iasă la iveală din cauza faptului că, de regulă, așa cum se obișnuiește în România, se ia de bună mai ales ceea ce este trecut în hârtii, nu ceea ce este la fața locului. Pe de altă parte, dincolo de rezonanța pe care o poate produce din punct de vedere psihologic chiar și simpla rostire a cuvântului ”azil”, cu toate că un astfel de termen nu mai este trecut pe frontispiciul niciunui centru social amenajat în România, în vremurile de astăzi este nevoie, însă, și de asemenea spații în care persoanele în vârstă să poate primi asistență, inclusiv medicală, de specialitate, în condiții decente, demne și de normalitate. Dovadă că, dând timpul în urmă, prin 2011, peste 60 de spitale au fost închise – este adevărat… forțat – în intenția declarată de a fi transformate exact în cămine pentru bătrâni. Numai că respectivele spitale au fost închise în stilul arhicunoscut de ”hei–rup”, fără nicio logică și analiză de profunzime, comunitățile fiind lăsate fără asigurarea asistenței medicale, oamenii fiind nevoiți să bată drumuri lungi ca să-i vadă un medic specialist. S-au transformat spitalele închise în cămine de bătrâni? Nici vorbă! Multe s-au transformat în clinici particulare, iar acolo unde autoritățile au fost mai luptătoare s-a obținut, într-un final, redeschiderea lor, în vechea formulă. Așa se întâmplă, însă, când proiectele sunt făcute fără cap, ca să dea bine undeva și când trebuie. Și mai ales cuiva!
În legătură cu controalele care au demarat la începutul acestei săptămâni, unii nu au evitat să se pronunțe spunând că se încearcă distragerea atenției publice de la onorile comise și despre care mulți știau că se întâmplă. În aceste condiții, cine este fără păcat, atunci să arunce primul piatra!
