Stresul nu doar amplifică bolile, ci le și produce!

Stresul complică o mulțime de probleme de sănătate. Deși este o parte naturală a existenței organismului, nu putem trăi într-o stare de stres constantă.
Nimeni nu și-l dorește, dar toți îl simțim. Stresul nu este complet inutil. El este benefic când ne ajută să reacționăm în fața unui pericol pentru a ne proteja viața.
Preia controlul organismului, determinând un răspuns în fața acelui pericol. Acesta este stresul acut și e sănătos. Avem nevoie de el pentru a face față pericolelor reale. La polul opus, se află stresul toxic, cel rău, stresul cronic. Acesta se activează în fața unor pericole imaginare, care nu există în realitate, ci doar în mintea noastră. Stresul toxic trăiește în conștiința noastră și poate provoca boli grave precum cancerul, scleroza multiplă, boala Crohn, diabetul, dar poate favoriza și apariția bolii Alzheimer, potrivit unui amplu documentar prezentat de Hotnews.
„Stresul poate produce o gamă largă de boli ale vârstei a treia, chiar și moartea timpurie”, spune Sheldon Cohen, profesor de psihologie la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, unul dintre cei mai cunoscuți autori când vorbim de studii despre stres. Când stresul există în mod constant în viața noastră, primele simptome pe care le simțim sunt cele ale unui comportament haotic. Începem să mâncăm mai mult sau mai puțin decât avem nevoie, fumăm mai mult, dormim mai puțin. Inima începe să bată mai repede, iar sistemul imunitar să-și piardă din funcțiile de apărare atât de necesare păstrării sănătății.
Corpul uman reacționează la stres pompând mai întâi adrenalină și apoi cortizol în sânge pentru a determina mintea și corpul la o acțiune imediată – un răspuns care ne-a asigurat supraviețuirea de-a lungul mileniilor. Adrenalina din răspunsul inițial la stres poate prezenta ocazional riscuri pentru sănătate, potrivit lui Cohen, dar pericolul mai semnificativ este eliberarea ulterioară de cortizol. În general, considerat un hormon rău, cortizolul servește multor funcții importante – dintre care una este reducerea inflamației. Dar când stresul cronic expune organismul la un flux neobosit de cortizol, așa cum se întâmplă atunci când stresul este constant, celulele se desensibilizează la acest hormon, „făcând ca inflamația să devină de neoprit”, spune Cohen.
Inflamația cronică pe termen lung afectează vasele de sânge și celulele creierului, duce la rezistența la insulină (un precursor al diabetului) și la boli articulare dureroase.
*Într-un studiu revoluționar din 2012, Cohen și colegii săi au demonstrat că atunci când suntem sub stres continuu, celulele sistemului imunitar nu mai sunt în măsură să răspundă în mod corespunzător la acțiunea agenților patogeni, producând niveluri de inflamație care duc la boală. 276 de adulți sănătoși au fost intervievați în cadrul acestei cercetări. Cei care trăiau în stres continuu au fost și cei care au contractat boala, chiar dacă vorbim de o banală răceală.
*Hormonii de stres stimulează preferința pentru alimentele pline de zahăr, amidon și grăsimi. De multe ori apelăm la o bomboană pentru a trece printr-o zi stresantă la birou. Dar noi cercetări arată că legătura dintre stres și creșterea în greutate este mult mai complexă decât alegerile alimentare proaste. Într-un studiu publicat în Biological Psychiatry, femeile care au avut unul sau mai multe evenimente stresante într-un interval de 24 de ore au ars cu 104 calorii mai puțin în cele șapte ore care au urmat unei mese fast-food decât femeile care au mâncat o masă similară, dar au fost lipsite de stres. Deși 104 calorii pot părea puține, în condiții de stres zilnic adaugă până la 11 kilograme în plus pe an. În plus față de declanșarea acestor schimbări aparente în metabolism, răspunsul la stres produce o creștere a nivelului de insulină și o scădere a oxidării grăsimilor, un proces dual care promovează depozitarea grăsimilor, spune Janice Kiecolt-Glaser, profesoară de psihiatrie la Colegiul de Medicină al Universității de Stat din Ohio și autoarea principală a studiului.
*Excesul de cortizol încetinește vindecarea rănilor și scade eficacitatea vaccinurilor. Acest lucru a fost observat prima oară la persoanele în vârstă care îngrijesc membri bolnavi ai familiei și care trăiau zilnic în stres. Într-un alt studiu al lui Kiecolt-Glaser, femeile în vârstă care îngrijeau rude cu demență au avut nevoie de aproximativ 10 zile mai mult pentru a se vindeca de o rană față de persoanele din grupul de control al studiului, persoane care nu îngrijeau membrii bolnavi ai familiei. Și, „cu cât stresul durează mai mult, cu atât răspunsul imun este și mai mult perturbat”, adaugă cercetătoarea. În mod semnificativ, îngrijitorii din studiu care au avut o rețea puternică de prieteni și familie s-au vindecat mai repede decât cei care nu au avut un astfel de sprijin.
*Adulții în vârstă se confruntă deja cu o scădere naturală a orelor de somn profund și cu o creștere a orelor în care stau treji pe timpul nopții. Stresul poate agrava aceste deficite de somn, ceea ce face deosebit de dificil pentru persoanele în vârstă să adoarmă la loc când se trezesc noaptea. Și pentru că privarea de somn afectează memoria și controlul emoțional, persoanelor cu tulburări de somn le poate fi mai greu să facă față stresului din viața lor. Cu alte cuvinte, „nivelurile ridicate de cortizol sunt vinovate de trezirile nocturne. Iar dacă intervin gândurile pe care le avem în subconștient, nu vom mai reuși să adormim la loc”, spune cercetătorul de somn Martica Hall, profesor de psihiatrie la Centrul Medical al Universității din Pittsburgh.
*În ultimele decenii, cercetătorii au reevaluat influența stresului în sănătatea creierului. Deși adesea declanșată de un episod de stres, depresia are propria ei viață, spune Huda Akil, profesor de neuroștiințe la Universitatea din Michigan. Stresul dezechilibrează secreția de serotonină, dopamină și norepinefrina, ceea ce duce la afectarea stărilor de spirit, apetitului, somnului și a libidoului. Unele persoane cu depresie severă au niveluri permanent ridicate de cortizol, care pot modifica în cele din urmă hipocampul și pot deteriora permanent celulele creierului. „Depresia este cu adevărat o boală care schimbă creierul”, spune Akil.
*Stresul ne îmbolnăvește de ulcere. Timp de 50 de ani, oamenii de știință au dat vina pe stres pentru ulcer. Apoi, în 1983, doi cercetători australieni, Robin Warren și Barry Marshall, au descoperit că ulcerele sunt provocate de o bacterie, Helicobacter pylori. Adevărul este… undeva la mijloc. Cercetări ulterioare au demonstrat că aproximativ 15% dintre ulcerele gastrice apar la persoane care nu sunt infectate cu bacteria amintită și că doar 10% dintre cei infectați cu această bacterie fac ulcer.
Studiul din 2012, de care aminteam la începutul articolului, susține că efectul stresului cronic asupra sistemului imunitar permite bacteriilor H. pylori să prospere. Că expunerea la stres poate schimba echilibrul bacteriilor din intestin, oferindu-le celor dăunătoare un avantaj. „Bacteriile sunt capabile să se înmulțească, deoarece sistemul imunitar nu funcționează corect”, spune neurologul Bruce McEwen. Stresul poate fi un factor critic în sindromul intestinului iritabil, în indigestii, arsuri la stomac, colită ulcerativă și boala Crohn, care se caracterizează prin inflamație cronică.
*Cercetătorii au găsit și o legătură de cauzalitate între durerile de gât, umăr și spate și stresul de zi cu zi. Dincolo de poziția în care cei mai mulți ne petrecem majoritatea timpului – cocârjați asupra computerelor sau a telefoanelor smart – odată ce începe durerea, stresul îi amplifică intensitatea și durata. În plus, durerea musculo-scheletică pare deosebit de sensibilă atunci când suntem la locul de muncă.